Eu vara nu dorm decât dacă îmi dai de lucru,
Și cum de lucru nu găsesc, surioara dă-mi o bere,
Beau în cinstea Bucureștiului că mi-a fost dor de el,
Și el bea în cinstea mea fiindcă o ardem la fel.
Am hibernat ca ursu toata școala,
Mut reședința în București, în sfârșit a venit vara,
Dimineața mahmureala, dai cu berea umple cana,
Ca un weekend la București e cât un sezon la Alba.
Frații mei, ruși, moldavi sau ardeleni,
Cu bani puțini sau mulți cu toți o ard în București,
Paharul sus now, că mie-mi place să torn
Nu de altceva dar eu vara nu,
Eu vara nu dorm, vara nu dorm
Nu am somn, nu am somn
Zorii zilei mă prind cu bicicleta, mă plimb
Pentru că vara nu dorm.
Eu vara nu dorm. Și nu am nicio vină că nu-mi găsesc de lucru ca să-mi cumpăr eu mașina,
Și sigur, îl văd pe frate-miu, pun pariu că se combină
Domnu’ polițist ia de aici o bericică.
Da, că mă îndrept către Moldova.
Cu șapca întoarsă-n cap, fără adidași în picioare
În bagaj am două toale și puțini bani de mâncare
N-am nevoie de mașină că mă las ghidat de ploaie.
Și jur că aș sări în Prut,
Să scap de tot de pe pământ.
Sau spune-mi cum ai vrea să sar?
Când am în spate gașca întreagă care strigă: „Nu-i adânc!”
Sensul versurilor
Piesa descrie starea de spirit a cuiva care se bucură de vară în București alături de prieteni. Versurile exprimă dorința de a scăpa de responsabilități și de a se distra, chiar dacă asta înseamnă a nu dormi și a se lăsa purtat de val.