Las’ să plâng, să pătimesc,
Să-nvăț să nu mai iubesc,
Că din drag am tras prea multe
Și nu m-am învățat minte.
C-am pus suflet și-am iubit,
Doamne, câte-am pătimit,
Și pentru tot ce-am făcut
Iau viața de la-nceput.
Poate-acum mă lecuiesc
Să-nvăț să nu mai iubesc,
Să nu-mi dau inima toată
Să n-ajung să plâng vreodată.
Că tot așa le-am cam tras
Și-am avut lacrimi pe-obraz,
Le-am șters și iar am iubit
Și n-am dobândit nimic.
De ce numai eu să trag,
Să am sufletul beteag?
Las’ să tragă și badea
Să vadă ce-i dragostea.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și suferința cauzate de o iubire neîmpărtășită. Protagonistul își dorește să învețe să nu mai iubească pentru a evita suferința, simțindu-se nedreptățit de faptul că doar el/ea suferă în dragoste.