Te întreb prea des care-i drumul
Și dacă bine-ai ales,
Atunci când cazi și e prea greu să te ridici
Și strângi din dinți,
Te gândești prea mult la trecut și numai de bine parcă iar te minți
Și știi că ai un plan și planul tău e viața ta.
Din care rupi fără să știi ani cu ani
Și-ai vrea să fii acolo unde,
Cineva mereu te-așteaptă unde,
Ploile mărunte spală toamnă după toamnă – praful de pe străzi,
Unde ochii care nu se văd, nu se uită, Unde dimineți lumea se salută,
Și vezi zâmbete nu doar în fotografii.
Anii trec neobservați, parcă vor să fie uitați și rămân tot mai puțini,
Ai schimbat prea mulți gazdași însă printre cei rămași sunt nostalgie și-un șir de insomnii,
Ești lacăt fără chei, avem același stil dictat subtil de părțile de unde venim,
De unde-i verde mult sau unde-i dor de tot, inimi bat în unison
Și vreau să fii acolo unde,
Cineva mereu te-așteaptă unde,
Ploile mărunte spală toamnă după toamnă – praful de pe străzi,
Unde ochii care nu se văd, nu se uită, Unde dimineți lumea se salută,
Și vezi zâmbete nu doar în fotografii.
Și orice cale-ncepe cu un pas,
Când visezi cu-adevărat și uiți de ceas
Și faci pași spre ce vrei să fii tu,
Chiar dacă lumea-i mare, atât de mare, atât de mare iar tu atât de mic,
Tu știi că ești un om în drum spre care,
Nu poți fi oprit unde,
Cineva mereu te-așteaptă unde,
Ploile mărunte spală toamnă după toamnă – praful de pe străzi,
Unde ochii care nu se văd, nu se uită, Unde dimineți lumea se salută,
Și vezi zâmbete nu doar în fotografii.
Unde..
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre căutarea unui loc ideal, un loc unde ești așteptat și unde găsești bucurie și acceptare. Este o reflecție asupra trecutului, prezentului și viitorului, cu un sentiment de nostalgie și speranță.