Și dac-auzi piesa asta la radio,
Înseamnă că nu pot să-ți spun chiar eu,
La fel cum n-ai putut nici tu vreo 20 de zile
Să-mi zici despre copilul meu ce-l porți în tine,
Zici că m-am schimbat de când am aflat,
Și se pare că am uitat c-am fost primul bărbat,
Și că des vin beat, și că vrei s-aleg
Să mă schimb sau să plec,
Spui că-l simți deja sub inima ta,
Și cu orice preț îl vei păstra,
Mă întrebi dacă-l vreau, eu spun „Da,
Dar la 22 de ani ai mei, ce-i pot da?
Doar știi că nu am nici casă nici bani,
Sper să fie mai bine, poate-n câțiva ani”
Spui că crezi în mine, că nu suntem primii,
Și dacă vom fi-n trei n-avem nevoie de nimeni.
Vreau să plec, sunt speriat de tot,
„Dacă mă iubești, te implor, fă avort!”
Tu începi să strigi, iar scandal, iarăși plângi,
Spui că nu e un joc și-ncerci să-mi explici
Că sunt un trădător și că mai bine mori,
Și că nu te-am iubit că te-am dezamăgit,
Mă alungi, mă chemi, mă prinzi, mă respingi,
Și iarăși mă cuprinzi,
Poate nu e al meu, poate din frică minți,
Poate toate sunt trucuri ca să mă prinzi,
În zadar te calmez, mă îmbrac și plec,
Merg grăbit, în răsuflări mă înec,
Tu desculț pe scări, mă ajungi și mă rogi
Să te sun, îți spun „Bun”, nu ne-am mai văzut de-atunci.
Dragostea lasă răni adânci,
Ca să le uiți trebuie să stingi
În inimă focul ei, din minte amintirile,
Să te minți singur pe tine, că te simți mai bine,
Trece timpul fără folos,
Apoi înțelegi cât ești de prost,
Și-ți dai seama că tot ce-a fost, a fost
Și ceea ce vrei acum n-are nici un rost,
Și ai vrea să te întorci înapoi,
Să fiți iarăși în doi,
Dar e mult prea târziu și e trist să-i vezi
Mergând de mână veseli pe străzi.
Și alături de ei puteai fi tu, dar nu ești,
Și înțelegi că niciodată
Copilul tău nu-ți va spune „Tată”.
Sensul versurilor
Piesa descrie regretul unui tânăr care a pierdut șansa de a fi tată. El reflectă asupra unei relații tumultoase și a deciziilor luate în trecut, realizând prea târziu importanța copilului pe care l-a pierdut.