Eu respir prin tine,
Prin respirația ta caldă.
Și mă înec în albia ochilor tăi.
Timpul îneacă bucățile dragostei noastre mute…
Despărțirea e atât de aproape,
Încât poți să o atingi cu mâna….
Se va uita,
Dragostea se va uita,
Iar noi vom pleca spre cer…
Pe curând, nu-ți fie dor…
Se va uita,
Dragostea se va uita,
Iar noi vom pleca spre cer… împreună.
Îți mai amintești cum mergeam prin oraș ținându-ne de mână,
Căutam lucruri neimportante, vorbeam în șoaptă,
Apoi au urmat certuri, despărțiri prostești.
Aproape un an la distanță
Și într-un moment am realizat…
Pe tine toată viața de caută poeții,
Toate scenariile din vise se reduc la tine
Eu ca un prost te iubesc
Fără clipe de liniște.
Se va uita,
Dragostea se va uita,
Iar noi vom pleca spre cer…
Pe curând, nu-ți fie dor…
Se va uita,
Dragostea se va uita,
Iar noi vom pleca spre cer… împreună
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea unei despărțiri iminente și rememorarea unei relații trecute. Naratorul își amintește momentele frumoase, dar și certurile, și realizează că dragostea lor se va estompa în timp, lăsând loc doar amintirilor.