Bucuriile după tristeți nu sunt deloc garantate
Tu minți atât de sincer, cu atâta greutate,
Uitând promisiuni date din priviri
Și repetându-ți mantra – zero amintiri
Iubirile dispar doar aparent, doar aparent,
De fapt făcându-ne pe noi să scriem catrene, catrene, catrene
În trenuri ce ne despart
Și din mândrie nu accept că
Alta e formula apei când e în lacrimi,
Altfel se aude focul când se vorbește în șoapte
Alta e formula apei când e în lacrimi,
Altfel se aude focul când se vorbește în șoapte
Start, finish iarăși te rog, nu
Lasă-mă dus, căci sprintenă nu ești nici tu
Așa că nu pretinde la sfințenie, nebun nu sunt fumul
Din tutun, tu din tutun ești scrumul
Cărbunii albi spun unii, alții își schimbă tonul
Tatuată tu tare de tot, trădătoare de toate
E clar că tu nu ți-ai ales dușmanii slabi
Eu anii, îți doresc bine la fel cum înjură pe părinți golanii
Iubirile dispar doar aparent, doar aparent,
De fapt făcându-ne pe noi să scriem catrene, catrene, catrene
În trenuri ce ne despart
Și din mândrie nu accept că
Alta e formula apei când e în lacrimi,
Altfel se aude focul când se vorbește în șoapte
Alta e formula apei când e în lacrimi
Altfel se aude focul când se vorbește în șoapte
Sensul versurilor
Piesa explorează durerea unei despărțiri și sentimentul de trădare. Naratorul reflectă asupra amintirilor și a modului în care percepția asupra iubirii se schimbă în momente dificile. Refrenul metaforic compară starea emoțională cu schimbarea formulei apei în lacrimi.