Depind de tine, depind ca de-un drog.
Fă-mă praf, da, fă-mă te rog!
La următoarea fă la stânga,
Eu îi cunosc dar nu-i privi în ochi.
Da, depind de tine, dar oare cât te ține?
Știi, în ultimul timp, eu nu prea mai am timp… de mine.
Și singur bat la ușa mea dar nu deschid, nu.
Pleoapele-s închise strâns, dar după pleoape – tu.
Ești ca un râu violent, dar cu maluri fine.
Lasă-ți albia, revarsă-te în mine!
Cuprinde-mi inima în valuri, fură-mi din gene.
Simte ritmul meu de azi la tine-n vene!
Fii pentru mine nota 4 la purtare,
Eu voi fi farul ce te ghidează-n mare.
Ca să nu poată ei să ne compare,
Pentru că sufletele tot au nevoie de hotare!
Ce e între noi e contra rațiunii,
Dar fericiți în lumea noastră sunt nebunii.
Uită-te la alții, lasă-i pe unii!
Unii trăiesc ca lumea, alții – în ciuda lumii!.
Depind de tine, depind ca de-un drog.
Fă-mă praf, da, fă-mă te rog!
La următoarea fă la stânga,
Eu îi cunosc dar nu-i privi în ochi.
Frunzele cad în praf,
Praful se așază pe cizme,
Cizmele merg pe asfalt,
Asfaltul pe toți ne prinde..
Ne prinde, ne prinde..
Dar nu azi și nu mâine.
Ți-ai dorit un mare zmeu, te-ai mințit că-nalță zmeie
Cu copii tăi în parc, cu tine noaptea pe alee
Că de când te-am agățat, te-ai agățat de o idee
Că visai la unicorni să-ți picteze curcubeie
Când era totul verde era și roz, pare pe dos
Când eram mult mai chill, era mai cox, ce paradox!
Acum vezi numai roșu când mă vezi, pare anost
Și totul pare negru d-am albit… ce paradox!
Mi-e greu să recunosc dar sincer nu te recunosc
Torn apă sărată, nu-mi sting setea de ce-a fost
Te văd dar nu te știu, m-auzi dar nu m-asculți
Nu te simt când mă acuzi, te miros când te ascunzi
Într-o casă bântuită încă alergând fantome
Dependent de ochii tăi atât de orbi la simptome
Nu ne-am prins unul de altul când ne-am prins unul de altul
Surzi la prăpastie când striga să facem saltul.
Că depind de tine, depind ca de-un drog
Fă-mă praf, hai! hai, pune-mă-n foc!
Spune-mi tot sau nu-mi spune deloc
Dar nu mă trage în piept, te rog
Depind de tine, depind ca de-un drog
Fă-mă praf, hai! hai, pune-mă-n foc!
Spune-mi tot sau nu-mi spune deloc
Dar nu mă trage în piept, te rog.
Frunzele cad în praf,
Praful se așază pe cizme
Cizmele merg pe asfalt,
Asfaltul pe toți ne prinde!
Ne prinde, ne prinde..
Dar nu azi și nu mâine!
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație distructivă bazată pe dependență emoțională. Naratorul este conștient de toxicitatea relației, dar se simte incapabil să se desprindă, oscilând între dorința de a se elibera și atracția irezistibilă față de partener.