Ryu – Rima Mea Nu Moare

Parcă mă văd – prima zi la masa de scris,
Pornind la drum cu un vis
În suflet închis,
Sub măști,
S-au scurs douăzeci ani de adormit cu beatul în căști
Și nu contează dacă ție ți se pare c-ar fi altu’ mai breaz,
Ideea e c-am reușit să mențin spiritu’ treaz;
Fără schimbări de macaz,
Fără supunere-n glas
Și fără băgat aiurea-n seamă c-un zâmbet fals.
Pe veci în difuzoare MC Ryu,
Cu ironie fină ca Toma Caragiu,
Și atât de natural când predic,
Material fără petic de sintetic.
Voi fi în zare
Cât va mai fi un soare,
Pentru că rima mea nu moare,
Un gând zis tare,
Pe veci în difuzoare,
Pentru că rima mea nu moare.
Indiferent de lume,
Nu-i cuvânt să mă îmbune,
Câți au stat aproape în vremuri rele
Să stea și-n vremuri bune,
Au fost momente cu rătăciri dramatice,
În zilele tomnatice,
Pe cărări ce duc spre iad,
Dar am păstrat rama tabloului în care mă vedeam pictat.
Restart!
Apoi în grabă iar la treabă,
Că prin viață toți pășim,
Doar unii lasă urme,
Eu n-oi mai fi pe aici,
Da’ rima mea rămâne.