Ryu – Muzică de Ascultat Înainte Să Te Spânzuri

Ai înțeles bine, nu-i la mișto,
Fă rost de funie și săpun că de restu’ mă ocup io.
La fel ca tine, respir tot mai greoi, privind spre pagină,
Cuprins de-o oboseală cronică ce mă macină.
Simt cum ochii-mi ies din orbite din cauza lipsei de somn,
Iar tobele-mi bat în cap ca-n galeria Cim Bom Bom,
Venele-mi pulsează accelerat nemonoton,
Iar vederea-mi devine un cadru diform.
Sunt un om prea sincer cu mine, d-aia nu mai cred în sfinți,
Căci speranța înseamnă să știi să te minți.
Zic de nopți în care strângi din dinți,
Simți că te sufoci și-ți ieși din minți.
În urbe, ca-n închisori,
Pretutindeni lingăi, bastarzi și profitori,
N-am cum să mă gândesc la îngeri și flori
Când am pe mine atâtea lipitori.
O zic direct, fără alt mesaj ascuns în rânduri,
Asta-i muzică de ascultat înainte să te spânzuri,
Că realismul folosit în gânduri
Devine pumnalul ce taie avânturi.
Pe timp de pace mulți vin să-ți salute lupta,
Da’ când se strică treaba se dau la fund ca pluta,
Vă iert culpa,
Da’ când veniți să mă trădați,
Să mă pupați în p**ă, nu pe obraz ca Iuda.
Țin capu’ plecat, lațu’ se strânge,
Petru-și freacă parșiv palmele, însetat de sânge.
Am evoluat
De la stadiul de maniac depresiv,
La cel de bețiv dezorientat.
Și nu mai știu nici eu ce vreau de fapt,
Îmi pierd des busola
Ca un căpitan de vas dezordonat,
Știu doar că nu mai am răbdare
Ș-am pus gând rău întregii lumi,
Deci tu să-ți vezi de drum când mă vezi că strâng din pumni.
În aer blajin, departe de culmi,
Sub aripa pătatei luni,
Vărs pe coală cele mai curate spurcăciuni,
La fel ca Arghezi, dau sens mizeriei,
Deși ți-e jenă să ți-o asumi.
O zic direct, fără alt mesaj ascuns în rânduri,
Asta-i muzică de ascultat înainte să te spânzuri,
Că realismul folosit în gânduri
Devine pumnalul ce taie avânturi.