Rusu’ – Filme Pe Trotuar

Noaptea mea e mai albastră ca a lu’ Cotabiță
și sub cortina ei se ascunde fiecare ființă
ce joacă un rol, iar eu sunt spectator distins
și ăsta este filmul fiecărui zâmbet stins.
Noi suntem băieții ce trăiesc sub trei culori
roșu aprins, albastru pericol, verde de la care zbori
și nu s-a terminat nimic, adu și rola aia
să facem un film mic din Kaufland până în Sinaia.
Continuăm călătoria în timp sub fumul verde,
așa discreți că numai Dumnezeu ne vede
și timpul stă, chiar și moșu’ ăla senil
ce încă își poartă cu mândrie șapca lui vernil,
veteran din ’44, pierdut într-un ’33
cu ochii sclavi de poftă după funduri de femei
ce povestește cu ardoare despre AK 47,
lansatoare, baionete, artilerie, grenade,
prizonier definitiv în filmul lui cu același iz
alb negru, regizor Martin Curtiz,
da’ nu e Casablanca, e doar un alt coșmar
care îl chinuie și noaptea îl trimite pe trotuar,
caută liniște pe străzi luminate slab,
la fel cum caut eu cuvinte printre nori de skunk,
amândoi suntem copii, el unul traumatizat
că timpul s-a oprit și l-a uitat pe front lângă un tanc,
eu un fel de pirat doar că plutesc pe stradă,
atent la cântecul sirenelor, să nu cad pradă,
dar apele sunt liniștite în această noapte
și filmul meu poate sa meargă mai departe.
Nu am dat stop la film, doar l-am mutat pe alt trotuar
unde putere absolută are un zar,
soarta stă sub semnul punctelor dintr-o scară de bloc
și într-o secundă îți poate luat viața cu tot.
Pierdută e doar o fată cu privirea ca o stea,
sclipitoare, căzătoare pe un munte de dâra
cu vena țintă de la atâtea ace
că gluma a devenit sinistră și nu îi mai place,
dar nu are ce face când începe sevrajul,
păcatele o apasă până deschide ambalajul,
îi lipsește curajul și bagă acu-n venă
și viața ei devine sclipitoare ca o scenă.
Sunt zeci de mii de filme în fiecare noapte pe trotuar
și fiecare dintre ele îmi lasă un gust amar.
Toate-s iluzii contemplând doar un coșmar
ce prinde viață în fiecare noapte pe trotuar.