Ne îmbătăm cu apă rece tot așteptând schimbarea
Ca vinovații fără vină negând mereu chemarea
Ma otrăvești cu vorbe dulci și e atât de bine
Ești epitetul meu de-atunci
De ieri, de azi, de mâine.
De-o viață-ntreagă te blestem
Să nu te lași, să nu te lași de mine
Te blestem
Să mă iubești, să mă iubești pe mine
Te blestem
Să nu te lași, să nu te lași de mine
Te blestem
Să mă iubești, să mă iubești pe mine.
Vreau să rămâi contrastul meu
Să simt că-mi intri-n vene
Cea mai frumoasă nebunie când nimeni nu ne vede
Ma otrăvești cu vorbe dulci și e atât de bine
Ești epitetul meu de-atunci
De ieri, de azi, de mâine.
De-o viață-ntreagă te blestem
Să nu te lași, să nu te lași de mine
Te blestem
Să mă iubești, să mă iubești pe mine
Te blestem
Să nu te lași, să nu te lași de mine
Te blestem
Să mă iubești, să mă iubești pe mine.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație intensă și contradictorie, unde iubirea se împletește cu un sentiment de blestem. Protagonistul își dorește să rămână legat de persoana iubită, chiar dacă această legătură este dureroasă și obsesivă.