Vorbesc cu luna și stelele
cât mă frământă amintirile
singurătatea stăpânește inima
nu o pot alunga.
Și în oglindă mă privesc
și vorbesc cu mine
în mintea mea sunt numai amintiri cu tine
să te scot din suflet sigur nu am să pot
că ești peste tot.
Iubirea ta otravă dulce
pe obraz lacrima îmi curge
eu o să te scot din amintirea mea
iubirea ta pelin amar
mi-ai pus inima pe jar
și te-am iubit o viață în zadar.
Te-am iubit atâția ani
dar azi suntem ca doi dușmani
iubirea mea pentru tine
nu a valorat doi bani.
Voi învăța să trăiesc fără tine
și eu o să mă gândesc de acum mai mult la mine
tu aparții acum de timpul trecut
vreau să te uit.
Iubirea ta otravă dulce
pe obraz lacrima îmi curge
eu o să te scot din amintirea mea
iubirea ta pelin amar
mi-ai pus inima pe jar
și te-am iubit o viață în zadar.
Iubirea ta otravă dulce
pe obraz lacrima îmi curge
eu o să te scot din amintirea mea
iubirea ta pelin amar
mi-ai pus inima pe jar
și te-am iubit o viață în zadar
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea unei iubiri pierdute și regretul pentru timpul investit într-o relație care s-a dovedit a fi toxică. Naratorul își exprimă dorința de a uita persoana iubită și de a merge mai departe, deși amintirile încă îl bântuie.