Strofa 1
Am în minte amintiri în care găsesc forțe
Să vă pun pe toți la zid înconjurați de niște torțe
Să vă aduc familia în caz de disperare
Și-atuncea să simțiți voi cum e când te doare!!
Am tot scris și-am să scriu
Prostia românească
Când pustiul de pe stradă
E gata să lovească
Când visele tale au început
Să domnească, te rog numai suferii
Hai du-te acasă!!
Pur și simplu nu-mi pasă
Că ai mașină în curte
Pur și simplu nu-mi pasă
Că ai vilă la munte
Yo trăiesc fericit
Cu gândul la multe
Cu toate că mi-aș dorii
Să am și yo din cele vrute!!
Aș vrea să vă văd
Într-o zi de sărăcie
Cum e acum întreaga Românie
Unde-i fosta țară
Când urlam de bucurie
Că aveam venituri mari
Și mâncare în farfurie.
Strofa 2
Vad bătrâni fără pastile
Morți că boala îi taie de tineri
Vad copii alergând închiși în casă
Care mai văd fericirea doar pe fereastră
Vad tot mai multe familii neajutorate
Părinții plângând că nu mai pot
Și România, frate, nu are niciun pic de noroc
Oare sărăcia are antidot
Și crede-mă că nici eu nu mai pot
Îmi pare rău că microfonu’ nu duce vocea mai departe
Să audă toți cum s-a ajuns în România, frate
Îl vad și pe tata că nu mai poate
Stresat de banii ar uita de toate
O vad și pe mama plângând și gândindu-se la mine
Că o să mă fac mare și ce-o să fac?
O s-o duc rău, nu bine
Și mie îmi vin în cap mii de întrebări
fără răspunsuri
România ai mii de ascunsuri
Punct și las pe alții să vă zică ce înseamnă subdusuri
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea și disperarea față de situația precară din România, accentuând sărăcia, lipsa de perspective și impactul negativ asupra familiilor și viitorului tinerilor. Versurile reflectă un sentiment de neputință și dorința de a schimba realitatea.