România Fără Filtru – Doar Eu

Versuri.
Strofă.
Mulți au vrut, puțini au încercat să mă cunoască cu adevărat
Le-a fost mai simplu să creadă că-s complicat
Dar am învățat că cine nu mă-nghite, nu poate să mă reprezinte
Și cum am trăit până acum, pot s-o fac și de acum înainte.
La lucruri sfinte am renunțat, nu la credință, cred în ce pot eu
C-am apelat la Dumnezeu, dar suna ocupat mereu
Cu palmaresu’ meu de ateu n-ajung în rai oricum
Am scrum de fum plămânii, și-mi asum, că mă ia dracu de p-acum.
Cred c-am fost în depresie, mai des decât pe gânduri
M-am văzut în vis închis și sufocat între patru scânduri,
În nenumărate rânduri m-am deschis ca fraieru’
Și mi-au întins mâna, doar să m-arate cu degetu’.
Când am lăsat de la mine am fost lăsat cu ochii-n soare
Și dacă durerea rămâne cu tine, dragostea-i trecătoare
Dacă-ș da timpu-napoi mi-aș da un singur sfat
Flăcău, nu te pierde pentru nimeni, că n-ai nimic de câștigat, e drumul tău!
Refren:
Sunt eu, cu mine doar, de nimeni n-am, nevoie neam, măcar un gram
Așa eram, așa sunt și am să fiu, pân’ la sfârșit de program
Doar eu cu mine, chiar dacă apuc suta ani sau doar o zi până mă duc
În felul meu, de-a fi, cu stilul meu de a trăi
Capul problemelor, in ciuda tuturor
Fără planuri, fără avere, doar momente și plăcere
Prefer pe muchie de infarct, decât ca-n telenovele.
Strofă:
Aș vrea să renunț, dar n-am la cine, sau la ce, că n-am jumătate, nici avere
Poate chiar dragostea m-a orbit, băi, și le-am scăpat din vedere
Nu-s vreun cine știe ce, sunt cine mă cunoaște știe
Că viața mea-ți poate bate filmul ție.
Dacă toate se-ntâmplă cu un motiv întemeiat
Cine s-a ocupat de mine a fost total demotivat
Că m-a-nvățat să-mpart succesul între muncă și educație
Dar și acu-mi dă cu virgulă norocu-n ecuație.
Am fost o carte deschisă printre ziare la ofertă
Care mi-au judecat valoarea după titlu și copertă
Dacă-ncrederea mea-n oameni ar fi de vânzare în acest moment
Toți ăștia de doua parale ar intra-n faliment.
O s-ajut de milă, dar n-o să stau la mila nimănui
Și unde n-o să fiu poftit, o să-mi pun pofta-n cui
Decât să-nghit în sec și să plec capu’, să fiu pe placu’ tuturor
Mai bine mor de fericire c-am trăit în ciuda lor!
Bridge:
Ajută-ne te rog, învață-ne, dă-ne speranță!
În față dur încerc să fiu, și-n spate atârn de-un fir de ață
Jur că-mi vine câteodată să dispar
Pe toți odată să vă las baltă dintr-o data să văd cui i-ați duce dorul.
Celui ce pare neiertător, și totuși caută iertare
Care vindeca din vorbe, dar cuvinte multe n-are
Despre ce are mai de preț, d-ai obligat
Că nu s-a mai lăsat călcat pe cap, acum, să-i ducă doru’
Sau celui de pe sticlă care vă oferă ajutorul?
Refren x2:
Sunt eu, cu mine doar, de nimeni n-am, nevoie neam, măcar un gram
Așa eram, așa sunt și am să fiu, pân’ la sfârșit de program
Doar eu cu mine, chiar dacă apuc suta ani sau doar o zi până mă duc
În felul meu, de-a fi, cu stilul meu de a trăi
Capul problemelor, in ciuda tuturor
Fără planuri, fără avere, doar momente și plăcere
Prefer pe muchie de infarct, decât ca-n telenovele!