Rolando Cardenas – Revenire

Rolando Cárdenas.
Într-o zi ne vom întoarce în orașul părăsit
Ca vremurile fiecărui an,
Precum o altă umbră a amurgului,
Tot întrebând despre rădăcini,
Ori despre râul format din lacrimile Cerului.
Anotimpul iernii va fi acela,
Care va învia mai înfiorător frigul,
Pentru a întrezări iar și iar,
fumuriul aer al bărcilor cutreierând întinsul,
Iară eu, ascult în nopți
Cum cântă zăpada..
Vom cina împreună asemeni Cinei celei de taină.
O pasăre ce va poposi la fereastră ne va purta
printre crengile de pini rupte de vântul aprig.
La fel, vom întreba de vechii prieteni, ori amintindu-ne
de trupurile de fecioare.
Vom regăsi și sala de popice acolo unde se adunau
străbunii noștri.
Ne vor invita să bem și să vorbim despre
trecutul nostru cel veșnic.
Timpul nu este altceva decât o reîntoarcere în timp.
„Ne vom vedea cu toții nemuritori.”
Și altcineva ne va aștepta la o răscruce.
Va fi un fel de „Bună ziua” din alt timp.

Regreso.
Rolando Cárdenas.
Un día regresaremos a la ciudad perdida
como las estaciones todos los años,
como una sombra más en las tardes,
preguntando por antepasados
o por el río en cuyas aguas se quebraba el cielo.
Será en invierno
para revivir mejor los grandes fríos,
para ver de nuevo
el humo negro de los barcos cortando el aire,
para escuchar en las noches
los pequeños ruidos de la nieve.
Nos sentaremos a la mesa como si tal cosa
a probar el pan de otros días.
Un pájaro que cruce por la ventana
nos hará pensar en el bosque de pinos
donde el viento se revolvía furioso.
También preguntaremos por antiguos amigos
pensando quizás en el rostro de alguna muchacha.
Aún existirá el boliche
donde se reunían viejos campesinos.
Nos invitarán a beber y a conversar
asuntos que nadie olvida.
El tiempo no es más que regreso a otro tiempo.
„Todos nos reuniremos alguna vez bajo tierra”.
Alguien nos reconocerá a la vuelta de la esquina.
Será como venir a saludar desde otra época.