Neică, tot gândind la tine
N-a rămas inimă-n mine
Neică, tot gândind la tine
N-a rămas inimă-n mine
Nici cât un bob de neghină
Nici cât un bob de neghină
Puțin, neică, ce-a rămas
Arde-n mine de necaz.
Neică, pân’ nu te știam
Unde mă culcam, dormeam
Neică, pân’ nu te știam
Unde mă culcam, dormeam
Dar acum de când te știu
Pun capul pe căpătâi
La tin’ mă gândesc întâi
La tin’ mă gândesc întâi.
Mă gândesc, neică, la tine
Ce fel de pământ te ține
Mă gândesc, neică, la tine
Ce fel de pământ te ține
Că nu mai vii pe la mine
Că nu mai vii pe la mine
– Mă ține-un pământ cu iarbă
Nu pot veni făr’ de nu vrea.
De-ai știi, neică, ce-i dorul
Nu mi-ai rupe sufletul
De-ai știi, neică, ce-i dorul
Nu mi-ai rupe sufletul
Și de-ai știi ce-i dragostea
Nu mi-ai rupe inima
Ți-ai face din noapte zi
Și pân’ la mine-ai veni,
Și de-ai știi ce-i dragostea
Nu mi-ai rupe inima
Ți-ai face din noapte zi
Și pân’ la mine-ai veni.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund și suferința unei persoane părăsite de cel drag. Ea își exprimă durerea și regretul că iubirea nu este reciprocă, imaginându-și ce ar face celălalt dacă ar înțelege intensitatea sentimentelor sale.