Hai să-ncepem simplu cu o mică-mică observație,
Ai un chip mirific de cur strâns în constipație.
Arăți de parcă Trompi în procesu’ de creație
Au-mperecheat mangusta cu conceptu’ de felație.
Ca un melc turbat ai ochii-nconjurați de muci,
Vezi în stânga-dreapta simultan pe un’ te duci.
Duci o piele mai aspră ca sarea de pe-un stix
Și carna’ de rechin pe care-ai luat-o de pe Sphinx.
Pentru lungimea ei ai recordu’ doborât,
Nasu’ tău nu glumește, pune ratu’ în urât.
Sub umbra lui cea mare moare totu’ și candește,
de-aia-ți pute gura a ciclu murat în pește.
Cu trăsături aparte ai o față divină,
Modelată cu salamul de un orb în plastilină.
Sper că nu te miră că [bleah] provoci greață,
Da’ bubele tale cam au coșuri pe față.
Ce față ai? Ce față ai? Uită-te la tine! Ce față aaaai!
UUUUuuuuuUUUUuuu săracu’.
Ne sperii când gătești, că faci ceapa să plângă,
Îți încape când mănânci furculița prin strungă.
Ai o dungă peste ochi și-i lungă să-ți ajungă,
O dihanie de sprânceană stufoasă ca o junglă.
Toți băieții fug – fug de tine, fetele
Negreșit când îți văd cornu’ li se acrește laptele.
Le distrugi tuturor cu un zâmbet visele,
Că dinții tăi arată m*** când separi buzele.
Încearcă-ne cu lipsa c-ai cearcăne cât China
Și-o mâzgă de acnee de n-o vindeci cu echina.
Ce e pe fața ta nimeni nu poa’ să știe,
Da’ parcă-ți faci zilnic câte o zooplastie.
Din mușchiu zigomatic faci mimici animale
Și pozele cu tine-s anticoncepționale.
Apropo de medicină, când te văd devine clar
Că tu-ți faci controalele la medicu’ veterinar.
Ce față ai? Ce față ai? Uită-te la tine! Ce față aaaai!
UUUUuuuuuUUUUuuu săracu’.
Sensul versurilor
Piesa este o satiră agresivă la adresa aspectului fizic al unei persoane, folosind un limbaj colorat și comparații exagerate pentru a crea un efect comic. Scopul este de a șoca și amuza prin umor negru și ironie.