Mo: Ce faci, F.O.C.A.?
F.O.C.A: No, bine, mă! Uite.
Mo: Ua, ua, ua! Cât abecedarul!
F.O.C.A: Ordinarule! E o carte de psihologie.
Mo: Și… e fină foaia? Sau, ce faci cu ea? E cu rețete?
F.O.C.A: E o carte de psihologie!
Mo: Ai tăcut (nu am înțeles bine)! Și mi-ai făcut un sandviș.
F.O.C.A: E o carte de psihologie! Învăț cum să mă auto-hipnotizez!
Mo: A..! Păi atunci, auto-hipnotizează-mă pe mine!
F.O.C.A: Nu am cum. Pot doar să te hipnotizez!
Mo: Așa, simplu? Fără auto? Bine, dacă numa’ așa știi…
F.O.C.A: Urmărește pendula.
Mo: Da’ ține-o fix! Excaladamiai p***
F.O.C.A: Ți se face somn. Spune-mi, ce vezi?
Mo: Păi, văd o arătare cu meclă de… cerșetoare… gen: tampon cu aripioare. Între țâțe are păr, din urechi îi curge zar și se apropie mirată transpirând un sos de ceapă.
F.O.C.A: Orice ai face, nu o asculta!
Mo: Știu eu cum să procedez! La ispite nu cedez. (Mai adu! Mai ai?)
Aaa… F.O.C.A.?
F.O.C.A: Ai cedat… Mda, mediocrule! Urmărește lumina verde!
Mo: Așa faceam!
F.O.C.A: Spune-mi ce vezi!
Mo: Pe mine… Da’ nu-s yoo!
F.O.C.A: Cretinule… nu te atinge!
Mo: Haha! Nu te atinge… :))
Aaa… F.O.C.A.?
Mo2: Te tai, te feliez, cu talent te decupez!
Mo: F.O.C.A! Repede! Fă ceva!
F.O.C.A: La numărătoarea mea te vei trezi! 1!
Mo2: Te tai, te tai!
F.O.C.A: 2! 3! Ești bine, mă, sfeclă?
Mo: Da..
F.O.C.A: Sigur?
Mo: Aha..
F.O.C.A: Heh, hipnoza vieții! Mă duc să pun cartea înapoi.
Mo: Te tai! Te tai!
Punct.
Sensul versurilor
Un dialog absurd între două personaje, Mo și F.O.C.A., unde F.O.C.A. încearcă să-l hipnotizeze pe Mo, dar Mo are halucinații bizare și reacții neașteptate. Rezultatul este o scenă comică și suprarealistă.