Generația mea e o casă în flăcări
Dacă bați la ușă, se dărâmă tot.
Generația mea e o casă de umbre
Dacă minți destul, ți se iartă tot.
Mi-am pus costumul de scafandru, m-am aruncat în patul tău.
Panică și voie bună
În oglindă lume bună
O generație, o minciună
Ne stă bine împreună.
Generația mea e-o statuie furioasă
Dacă-ncerci să miști, se complică tot.
Generația mea e-o minciună frumoasă
Dacă-ncepi să crezi, ți se iartă tot.
Mi-am pus costumul de scafandru, m-am aruncat în patul tău.
Panică și voie bună
În oglindă lume bună
O generație, o minciună
Ne stă bine..
Minciună mai mare nu am
Minciună mai mare nu am
Minciună mai mare nu am
Minciună mai mare nu am, boierule
Minciună mai mare nu am
Minciună mai mare nu am
Minciună mai mare nu am
Minciună mai mare nu am.
Panică și voie bună
În oglindă lume bună
O generație, o minciună
Ne stă bine împreună
Ne stă bine împreună
Ne stă bine împreună
Ne stă bine împreună
Ne stă bine împreună
Ne stă bine împreună
Ne stă bine împreună.
Sensul versurilor
Piesa descrie o generație marcată de minciună și deziluzie, unde aparențele contează mai mult decât realitatea. Se simte un cinism față de valorile promovate și o acceptare resemnată a acestui status quo.