Prea multe dimineți ne-au șters de tot
Visele, n-a mai rămas nimic,
Nici măcar nu știu cum am ajuns aici.
Să nu uiți să mănânci,
Să te-mbraci, să nu răcești,
Să nu uiți să fii măgar,
Să-i tot spui că o iubești,
Să nu te uiți în urmă,
Să nu îmbătrânești.
Ai atâtea lucruri de făcut,
Atâtea promisiuni de ținut,
Scafandru, regizor sau cosmonaut,
Atâtea promisiuni de ținut.
Prea multe nopți târzii ne-au stins de tot
Zilele, și n-am mai fost primiți
La marile strângeri de mână din
Marele-asfințit.
Ai promis că nu uiți,
Ai promis că nu te schimbi,
Ai promis că te-ntorci,
Că ieși doar ca să te plimbi,
Copiii-ți plâng și-acum,
Copiii-ți cântă-n alte limbi,
Când sunt atâtea alte lucruri..
Atâtea promisiuni de ținut
Scafandru, regizor sau cosmonaut,
Atâtea promisiuni de ținut.
Și noaptea se lasă,
Murdară și goală
Și galbeni trec, bolnavi,
Copii de la școală.
Și toamna și iarna
Coboară-amândouă
Și plouă și ninge
Și ninge și plouă.
Toamna și iarna
Coboară-amândouă
Și plouă și ninge
Și ninge și plouă. (x 3)
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre promisiuni nerespectate și despre cum timpul și viața ne pot schimba, îndepărtându-ne de idealurile tinereții. E o reflecție asupra pierderii inocenței și a confruntării cu realitatea crudă.