Când te-am cunoscut, Cristina,
Aveai părul frumos rău
Și o floare de măr
Îți ședea bine în păr.
Când se lasă seara peste București,
Eu mă uit la fete, dar văd că nu ești.
Când se lasă seara peste București,
Eu mă uit la tine, dar văd că nu ești.
Na na naaa naaa aaa aaa a
Na aaa aaa.
Când ne-am despărțit, Cristina,
Aveai părul frumos rău,
Dar floarea de măr
Îți căzuse din păr.
Când se lasă seara peste București,
Eu mă uit la fete, dar văd că nu ești.
Când se lasă seara peste București,
Eu mă uit la tine, dar văd că nu ești.
Dar văd că nu..
Dar văd că nu..
Dar văd că nu ești..
Dar văd că nu ești..
Sensul versurilor
Piesa descrie amintirea unei iubiri pierdute, Cristina, și sentimentul de gol și dezamăgire resimțit după despărțire. Naratorul își amintește de frumusețea ei inițială și de modul în care prezența ei îi lumina viața, dar acum se confruntă cu absența ei dureroasă.