Am demonii mei care nu-mi dau pace niciodată,
Lupt cu ei, dar nu vor să mă scoată din brigadă.
Sunt campion la băut, non-stop alcool,
Mă omor ușor zilnic, mă las fără viitor.
Dar știu că va veni ziua când voi spune stop,
Când o să renunț, fără să mai bag un strop.
Am pierdut tot, toți îmi dau palme peste bot,
Spun să termin tot, dar ficatul urlă: da-mi că nu mai pot.
Deja nu mai suport, am realizat cât sunt de prost,
Dependența mă face un idiot mârșav, anost.
Măcar de-aș avea de câștigat ceva,
În afară de distracție la club și-o p***ă pe canapea.
Acum nu mai percep o zi fără să nu torn pe gât ceva,
Nu am fost în halul ăsta nici când băgam davai.
Am ambiție știu, nu m-a făcut pe mine o bilă,
De-aia îmi scriu patima ca fratele Ciprian Voicilă.
Știu că vrei să te oprești, dar ce o să faci după aia?
O să ai o viață tristă până te mănâncă gaia.
Hai să bem să ne distrăm să tragem niște c*****a,
Gang bang că fără asta ești monotol doar în rutină.
Oricât încerc să mă îndrept, se pare că nu-mi iese,
Nu știu ce căi să apuc, nu am nici un fel de interese.
Idei complexe, meschine, sufletul îmi e-nlănțuit,
Mă ține zăvorât, mă face să mă simt nefericit.
Încet nu mai am putere, am ajuns un bețiv ordinar,
Îmi aduc aminte, odată eram un om extraordinar,
Plăcut de mulți, agreat de majoritatea,
Când știam cu lux de amănunte, ce-i seninătatea.
Noroc că-s câțiva ce încearcă să mă țină lucid,
Altfel începeam iar să devin un nenorocit perfid.
Tot am îndoieli, încă sunt un om delăsător,
Nu știu ce aștept de la viață, dar încă sunt visător.
Vreau să am o casă, nevastă, să mai fac un băiețel,
Să-l plimb de mână, să aibă note bune în carnețel.
Să devin eu Robert ce eram odată, știu că pot,
Așa că lasă-mă drace că-ți dau una peste bot.
Sensul versurilor
Piesa descrie lupta unui om cu dependența de alcool și regretul pentru viața pierdută. El oscilează între dorința de a se schimba și tentația de a continua pe același drum distructiv, fiind conștient de efectele negative asupra sa și asupra viitorului său.