Risco – Blatist în trenu’ vieții.
Doar o pereche de bocanci și doar un singur rând de țoale
Ambiție și curaj sunt singurele lucruri necesare
Ca să parcurgi orice traseu ca bun creștin sau ateu
Vă zic la revedere e timpu’ să pornesc și eu
Să scrie de gunoaie, hozgropi sau cerșetori
Bogați sau săraci sunt ca și mine călători
Mergând fără direcție clăuziți de-un vis
Un singur pas greșit și poți să cazi în abis.
Toate drumurile duc la Roma, nici unu’ spre celebritate
Să ajung în față dau din coate, sunt împins de la spate
Blatist în trenul vieții, aștept ultima gară
La ceas de seară bat un drum ce urcă și coboară
Nu am timp de odihnă, îmi pierd nopțile mergând
Și deseori răsăritul mă surprinde plângând
Căci soarele îmi dezvăluie un univers mizer
Cu mulți români ce văd doar nor pe al vieții cer
Nimic nu mă oprește, eu merg mai departe
Pe-un drum pavat cu insuccese și speranțe deșarte
Am dat peste bot, că poate așa era scris
Înrolat în Risco, un nou drum mi s-a deschis.
Rx2 :Porniți de pe loc, lăsăm totul în spate
Dacă nu cu ducla, cu mintea să ajungem departe
Fără centură neagră în artele marțiale
S-a întors la noi la Risco, bat artele stradale.
Parcurg același drum dar pe alte coordonate
Pentru că nu am avut parte de căile visate,
Ratate mi-au fost încercările interioare
Degeaba a fost efortul de a pune în mișcare pe picioare
Dar asta e, nu mă pot opri în drum la prima pană
Nu pot ruina cu insucces arta urbană
Un singur eșec nu poate stopa călătoria
Mă mișc parcă mai repede, nu mă târăsc ca rapu’ din România
Plin de energia ce mă înconjoară încerc să ies afară
Dar după o mică distanță parcursă o altă groapă mă doboară
La primul concert înconjurat de cei ce nu au prea multe în cap
Au văzut o imagine nedistrusă, ceva de neremediat
Eu nu am murit, m-am ridicat și singur am plecat mai departe
Eram ca un pachet de cărți din care lipsea o carte
Că pe bitum iar bitum visul îmi îndrumă pașii, că tu nu ai fost al microfon
Încercând să egalez așii, același în urmă setu’ se cara în spate
Setu’ de plimbări solitare pe străzi întunecate
Acum te asigur, nu mai sunt singur, fii sigur
Am întâlnit omul sangoma, l-am luat cu mine desigur.
Rx2:Porniți de pe loc, lăsăm totul în spate
Dacă nu cu ducla, cu mintea să ajungem departe
Fără centură neagră în artele marțiale
S-a întors la noi la Risco, bat artele stradale
Sensul versurilor
Piesa descrie călătoria vieții ca o călătorie cu trenul, plină de obstacole și provocări. Artistul își exprimă determinarea de a depăși greutățile și de a-și urma visurile, chiar și atunci când se confruntă cu eșecuri și dezamăgiri.