Rimezic – Zâmbind pe Covor

Fii atent, după multe nopți ce-a ieșit…
Și-ți spun să știi, că nu ai de unde să mă știi
Sunt un pusti pierdut prin lume zi de zi.
Exact cum sunt eu or mai fi și alții
Iubește-ți frații, nu-ți uita apropiații
Gândește-te că în orice bine există un rău
E cel mai greu să fii stăpânul tău
Să nu te lași stăpânit de alții
Să nu pui preț pe fel și fel de aberații
Să-ți ții aproape apropiații, să-ți numeri frații
Să fii mulțumit cu tot ce ai
Și să nu conteze afirmațiile făcute la adresa ta
Să știi tu exact ce e în viața ta
Cine-a fost lângă și cine a plecat
Cine s-a întors după ce l-ai scuipat
Cine te-a primit cu căldură.
Și cine te-a lăsat noaptea-n frig, privindu-te cu ură.
–
Sunt chestii care-atunci ziceam că dor.
Acum le desenez zâmbind pe covor
Anii parcă au trecut în zbor
Și privesc în urma mea același hol.
–
Sunt chestii care-atunci ziceam că dor.
Acum le desenez zâmbind pe covor
Anii parcă au trecut în zbor
Și privesc în urma mea același hol.
-.
Stau acum și râd, atunci plângeam.
Când era să zbor de la etajul 8 pe geam.
Nu știu cât de mult realizam
Că viața e frumoasă și nu merită să pierzi nici un gram
Că sunt atâtea de făcut, că am „n” motive să mă ridic și să lupt
Că poate puteam mai mult [aha]
Nu zic nu dar zic dacă aș fi vrut, am știut mereu unde să mă opresc
Nu am riscat să mai fac un pas și să greșesc
Am zis că-ntotdeauna „E bine-asa”
Că dacă ajuți, Dumnezeu îți răsplătește fapta
Și vei primi înapoi înzecit
Dar să nu uiti niciodată mâna care te-a hrănit
Nu uita cine ți-a spus o vorbă bună
Cine te-a sărutat sec și cine cu căldură.
-.
Sunt chestii care-atunci ziceam că dor.
Acum le desenez zâmbind pe covor
Anii parcă au trecut în zbor
Și privesc în urma mea același hol.
–
Sunt chestii care-atunci ziceam că dor.
Acum le desenez zâmbind pe covor
Anii parcă au trecut în zbor
Și privesc în urma mea același hol.
–