Pe prima pagină a poveștii noastre,
Viitorul părea așa de luminos.
Chiar dacă acest lucru s-a dovedit atât de dureros,
Nu știu de ce mă mai surprinde încă.
Chiar și îngerii au părțile lor rele
Și tu ai dus asta la noi extreme.
Dar tu vei fi mereu eroul meu,
Chiar dacă ți-ai pierdut mințile.
O să stai acolo și o să mă privești arzând?
Păi asta e bine, pentru că-mi place cum doare
O să stai acolo și o să mă auzi plângând?
Păi, asta e bine pentru că iubesc felul în care minți
Iubesc felul în care minți
Iubesc felul în care minți.
Acum în vocile noastre e nisip,
Geamul a fost spulberat în luptă.
În acest război zadarnic, tu vei fi mereu învingător chiar și când am eu dreptate
Pentru că mă hrănești cu minciuni din palma ta
Cu vorbe violente și amenințări goale
Și e rău faptul că toate aceste lupte sunt singurele care mă mulțumesc.
O să stai acolo și o să mă privești arzând?
Păi asta e bine, pentru că-mi place cum doare
O să stai acolo și o să mă auzi plângând?
Păi, asta e bine pentru că iubesc felul în care minți
Iubesc felul în care minți
Iubesc felul în care minți.
Deci poate sunt masochistă
Încerc să fug dar nu vreau să plec niciodată
Până când nu se vor ridica între noi ziduri, ce vor transforma în fum toate amintirile noastre.
În această dimineață, te trezești, o rază de soare îți atinge fața,
Machiajul ți-e întins ca și atunci când ai adormit în urma conflictului dintre noi
Șșt, scumpo! Vorbește încet, spune-mi că-mi va părea rău,
Că m-ai împins peste masa de cafea noaptea trecută ca să te pot împinge de pe mine,
Încearcă să mă atingi ca să pot țipa la tine să nu mă atingi,
Pleacă în grabă din cameră și te voi urmări ca un cățeluș pierdut.
Scumpo, fără tine sunt un nimic, sunt pierdut, îmbrățișează-mă
Apoi spune-mi cât de urât sunt, dar chiar și așa mă vei iubi mereu
Și apoi împinge-mă. În urma căii greșite pe care am apucat, suntem doi psihopați, dar știm că nu contează câte cuțite o să ne înfigem unul altuia în spate, o să ne păzim unul altuia spatele, pentru că suntem așa de norocoși Împreună, mutăm munții din loc, hai să nu exagerăm.
Tu m-ai lovit de două ori, dar cine mai numără?
Eu probabil te-am lovit deja de vreo 3 ori, dar încep să pierd șirul.
Dar împreună, vom trăi pentru eternitate, am găsit fântâna tinereții.
Iubirea noastră e nebunească, noi suntem nebuni, dar refuz să primesc sfaturi
Casa asta e prea mare,
Dacă te vei muta, voi arde toți cei 200 de metri pătrați până în temelii,
Și nu poți face nimic ca să mă împiedici.
Cu tine sunt în toate mințile, fără tine înnebunesc.
O să stai acolo și o să mă privești arzând?
Păi asta e bine, pentru că-mi place cum doare
O să stai acolo și o să mă auzi plângând?
Păi, asta e bine pentru că iubesc felul în care minți
Iubesc felul în care minți
Iubesc felul în care minți
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație tumultoasă și distructivă, marcată de violență verbală și fizică, dar și de o atracție inexplicabilă. Ambii parteneri sunt conștienți de toxicitatea relației, dar se simt incapabili să se despartă, fiind prinși într-un ciclu vicios de ură și iubire.