M-am trezit în zori posac
Azi n-am chef să-ți fiu pe plac
Soț model și la toate atent,
Gata în orice moment
O tragedie din nimicuri faci
Și mă întreb de ce îmi placi, de ce?
Crezi că te suport ușor
Sunt zile când îmi vine să te-omor
Te ambalezi fără să observi
Ești un pachet de nervi
Cât îmi doresc doar un minut să taci
Doamne, mă întreb de ce îmi placi, de ce?
Când vântul îți adie părul,
Știu, de asta-mi placi
Când marea te alintă-n valuri,
Știu, de asta-mi placi
Când ploaia ți se-adună-n lacrimi,
Știu, de asta-mi placi
Când noaptea o transformi în vis,
Știu, de asta-mi placi
Ești femeie și-mi placi.
Ești femeie și-mi placi
Când noaptea o transformi în vis
Ești femeie și-mi placi
Mereu un foc aprinzi
Da, femeie, îmi placi
Ce pot să mai fac?
M-ai prins în jocul tău
Și nu știu cum să scap.
Când vântul îți adie părul,
Știu, de asta-mi placi
Când marea te alintă-n valuri,
Știu, de asta-mi placi
Când ploaia ți se-adună-n lacrimi,
Știu, de asta-mi placi
Când noaptea o transformi în vis,
Știu, de asta-mi placi.
Ești femeie și-mi placi (x3)
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație complexă, marcată de frustrare și iritare, dar și de atracție inexplicabilă față de parteneră. Vorbitorul se simte prins într-un joc din care nu știe cum să scape, recunoscând în același timp că o iubește.