Dimineața la zece standul s-a deschis,
Dar nimeni nu vine să vadă alergând
Caii de lemn..
Biletul nu e scump, costă câțiva lei,
Băiatul ce stă la intrare îți face
Cu mâna un semn..
E trist copilul, nimeni nu-l ascultă,
Tatăl i-a spus clar să repete mereu
Reclama absurdă.
Nu mai sunt locuri, afacerea-i proastă,
Caii de lemn, uzați,
Purtați în turneu.
Astfel aleargă din oraș în oraș
Copilul cel trist ce are un tată grăbit,
De viață grăbit..
Mereu lasă în urmă, de unde a plecat,
Un prieten pe care și-l face râzând
C-un joc gratuit..
Și săptămâna de stat acolo-n oraș
Îi pare mai lungă, așa pățește mereu,
Amicul îl face să uite de toate.
Afacerea-i proastă
Caii de lemn, uzați,
Purtați în turneu..
Joc distractiv, doar câțiva lei
Cai alergând și, odată cu ei,
Visele mele aleargă în gând
Joc distractiv, alt, altul, altul,
Un altul la rând..
Astfel aleargă din oraș în oraș
Copilul cel trist ce are un tată grăbit,
De viață grăbit..
Mereu lasă în urmă, de unde a plecat,
Un prieten pe care și-l face râzând
C-un joc gratuit..
Săptămâna de stat acolo-n oraș
Îi pare mai lungă, așa pățește mereu,
Amicul îl face să uite de toate.
Afacerea-i proastă
Caii de lemn, uzați,
Purtați în turneu..
Joc distractiv, doar câțiva lei
Cai alergând și, odată cu ei,
Visele mele aleargă în gând
Joc distractiv..
Joc distractiv, doar câțiva lei
Cai alergând și, odată cu ei,
Visele mele aleargă în gând
Joc distractiv, alt, altul, altul,
Un altul la rând..
Un altul la rând..
Un altul la rând..
Sensul versurilor
Piesa descrie un carusel cu cai de lemn și un copil trist care lucrează acolo. Versurile evocă sentimente de nostalgie, dezamăgire și pierderea inocenței, sugerând o reflecție asupra trecerii timpului și a viselor neîmplinite.