Rian Roman – Provocare

Dacă ai fi soare,
și ai fi rugat,
să-mparți pământul,
în părți egale,
la 8 miliarde
de oameni.
Cât ar reveni la fiecare?

Dacă-aș putea fi soare,
din cei 510 milioane
100 de mii de km pătrați,
ar reveni,
împărțit frățește,
la fiecare,
aproximativ..
6,3 hectare.
Din care,
două părți – apă,
una – pământ,
zero – foc,
și zero – vânt.

Sau, uite: dacă ai fi pământ
și ți s-ar porunci,
să oprești,
pentru fiecare
din cele 8 miliarde
câte o rază de soare,
cât ai lumina pe fiecare?
Din cei
3, 828 ×10
la puterea 26 wați-aruncați,
de nu ar fi nori,
praf, păsări sau smog
i-aș putea lumina
strong,
încât întunericul din fiecare,
s-ar transforma în mare
sau poate în fluturi,
ori fulgi în spirale.

Dar, tu nu ești soare,
nici pământ,
nici foc,
nici vânt.
Întrucât ești om,
vin cu o provocare:
ai putea să iubești,
tot pe om,
pe fiecare,
cum te iubești pe tine?
(Precum știi bine,
iubirea de sine
e fără crime,
certuri, jaf la drumul mare
și ocare);
sau să ajuți cu ce ai,
fără alai,
pe mari, pe mici,
pe oricine crezi tu,
ce zici?.

Răspunsul a fost, în majoritatea cazurilor, da;
pe răngjingd gutons
și zâmbind frumos.
Tot în majoritatea cazurilor, nimic nu s-a concretizat;
de tranzang binjații,
fără complicații.
Toate au fost uitate,
însă scrise-n cartea
de fapte-zero barat.

Morala: Solemn! Hai că mai vedem..

Sensul versurilor

Piesa pune o întrebare fundamentală despre capacitatea umană de a iubi și ajuta necondiționat. Explorează ipotetic resursele disponibile și modul în care ar putea fi distribuite echitabil, apoi lansează o provocare directă: pot oamenii să se iubească și să se ajute reciproc la fel cum se iubesc pe ei înșiși?

Lasă un comentariu