Dacă pleci, cum se-aude, lasă-ți gândul mie.
Am să-l port ca pe o banderolă la tâmple
când voi însera adierea de vânturi,
iar luna, abia răsărită, o voi fluiera.
Pentru tine toate acestea o să se-ntâmple.
Lasă-ți și suflu și vocea la mine,
să le port la gât ca pe un fular,
să-mi alin cu ele nădușeala și duhul
aici, în orașul nostru de munte,
până viața îmi va emite pașaport de fugar.
Apoi, dacă-mi lași și o mână,
o să dezlipesc cu ea dintre stele o stea,
să o port felinar pe la băncile noastre din parc.
Și apoi prinzându-ți mâna strâns printre degete
o să-mi răcoresc dorul de tine cu ea.
În felul acesta vei fi mereu actuală
și vei fi cu mine prezentă mereu.
Însă tu, acolo, în țara aceea, fugară,
când vei auzi ciupituri la chitară
să știi că în acelea sunt eu.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și legătura emoțională persistentă după o despărțire. Persoana își dorește să păstreze amintiri și elemente ale celuilalt pentru a menține vie prezența sa, chiar și în absență fizică. Muzica devine un mod de a comunica și de a menține legătura peste distanță.