Oh, oh, inima, de ce mă iei așa?
De ce nu-mi dai ceva, ce simte dragostea?
Oh, oh, zi-mi ceva, te rog nu mă lăsa!
Singură în lumea mea, sunt prizoniera în ea.
După o noapte, un sărut și-ai plecat,
Printre valuri, printre valuri m-ai lăsat.
Mă tot plimbă pe tărâmul nimănui,
Ceva îmi spune c-am rămas a nimănui.
Oh, tărâm de vis, oh, mi-ai promis,
Fără amăgiri, ți-am zis…
Oh, oh, inima, de ce mă iei așa?
De ce nu-mi dai ceva, ce simte dragostea?
Oh, oh, zi-mi ceva, te rog nu mă lăsa!
Singură în lumea mea, sunt prizoniera în ea.
Spune-mi unde, între pământ și cer,
Lumea asta n-ar fi plină de mister?
Printre rânduri, visele mi-ai spulberat,
Dragă inimă, zâmbete tu mi-ai luat.
Oh, tărâm de vis, oh, mi-ai promis,
Fără amăgiri, ți-am zis…
Oh, oh, inima, de ce mă iei așa?
De ce nu-mi dai ceva, ce simte dragostea?
Oh, oh, zi-mi ceva, te rog nu mă lăsa!
Singură în lumea mea, sunt prizoniera în ea.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei inimi frânte și sentimentul de singurătate după o dezamăgire în dragoste. Naratorul se simte pierdut și prizonier al propriei lumi, căutând răspunsuri și alinare.