Relian – Cu Durere În Suflet

Uite cum ai ajuns, nu te simți prea bine,
Mă gândeam că ești altfel, dar era o presimțire.
M-am înșelat, m-am gândit la ce va urma
Și am realizat că totul e în zadar, dar.
Te credeam altfel, că ai personalitate,
Deodată te-ai schimbat, mai bine nu se poate.
E rău de la o vreme, nu mai ești în apele tale,
Ai rămas în suflet cu ceva care te doare.
Ești încolțită de multe gânduri care te apasă,
Doar durere și lacrimi acum te mai înconjoară.
Multe lacrimi calde pe obrajii tăi au curs,
Pentru cineva care nu merita prea mult.
Cu durere în suflet mă gândesc la viața ta,
Mă gândesc la ce a fost între voi cândva,
Cum ai putut să fii bătaia lui de joc,
Când a uitat de tine și de tot ce-a fost.
Amintirile te-nvaluie, nu prea poți uita de el,
Cu toate că încă se poartă la fel.
Tu mereu ai făcut ca totul să fie bine,
Și el în continuare și-a bătut joc de tine.
Acum regreți, te gândești la timpul petrecut,
Te gândești cum să faci să o iei de la-nceput.
Te gândești cum să faci să uiți tot ce a fost,
Te gândești cu durere că suferi fără rost.
Roata se întoarce, totul se plătește,
Dar rănile rămân împreună cu regrete.
Totul se uită, dar nimic nu se iartă,
Stau și mă întreb, își va aminti vreodată.
Cum a fost când a fost cu tine,
Dacă îi pare bine că și-a bătut joc de tine,
Dacă are vreun regret sau va avea vreodată,
Când tu i-ai fi dat și ultima speranță.
Zile trec continuu, stai cu poza lui în mână,
Poate verși o lacrimă pentru o zi bună.
Poate se va schimba, poate în curând,
Dar sunt slabe șanse și lacrimile curg.
Știu c-ai învățat niciodată nu zi nu,
Dar fața lui perfidă își arată zâmbetul.
Când te uiti în spate vezi din nou amintiri,
Te pui în pat din nou și începi să suspini.
Amintirile te-nvaluie, nu prea poți uita de el,
Cu toate că încă se poartă la fel.
Tu mereu ai făcut ca totul să fie bine,
Și el în continuare și-a bătut joc de tine.
Acum regreți, te gândești la timpul petrecut,
Te gândești cum să faci să o iei de la-nceput.
Te gândești cum să faci să uiți tot ce a fost,
Te gândești cu durere că suferi fără rost.
Te trezești din nou cu gândul la el, în fine,
Lui nici măcar nu-i pasă, nu se gândește la tine.
Un telefon nu ți-a dat să vadă măcar ce faci,
Tu ești cu gândul mereu la el și rău îți faci.
Când îți vei da seama de greșeală oare,
Când îți vei da seama, când oare va fi soare?
Te chinui degeaba, nu vezi, n-ai pentru cine,
Și cu zi ce trece te îneci în suspine.
Tu încă n-ai realizat ce însemni pentru el,
Că la început nu va fi niciodată la fel.
S-a schimbat cu timpul, i-ai dat prea multe șanse,
Nu ai remarcat nimic, ai fost nepăsătoare.
Ai lăsat timpul să treacă crezând că va fi bine,
Și tu ai ajuns rău, îmi este milă de tine.
Cum ai ajuns așa, nici acum nu pot să cred,
Acum că te-ai trezit nu va mai fi la fel.