Mă declar vinovat, recunosc că am greșit,
Dar nu îmi pare rău deloc și nu regret nimic.
Dacă aș vrea ceva, poate să dau timpul înapoi,
Să îmi amintesc din nou ce a fost între noi.
Dar faptul e consumat, mă gândesc la alta,
Poate într-o bună zi se va schimba asta.
Că eu te-am iubit, am ținut enorm la tine,
Iar acum a rămas numai o tristă amintire.
Mă uit la ceas, timpul trece foarte lent,
Mă gândesc în trecut la ce am avut.
Mă gândesc la tine, care ai fost lângă mine,
Mă gândesc la rănile pe care le am în suflet.
Poate tu suferi, sigur ai lacrimi pe față,
Dar până la urmă urmei tu ai fost vinovată.
Din vina ta s-a întâmplat, m-ai dezamăgit,
Iar porțile inimii de curând tu le-ai închis.
Încă îmi amintesc de prima noastră întâlnire,
Când razele de lună îmi băteau peste umăr,
Când îmi spuneai că mă iubești și că nu mă uiți,
Tot ce mi-ai spus au fost doar cuvinte în vânt.
Am crezut în tine, în tot ce a fost,
Acum sunt condamnat, gândurile mă-ncolțesc.
Nu mai am nevoie de tine, îmi pare rău,
Mă uit la stele-n noapte, simt ecoul tău.
Ce va fi înainte, oare ce va mai urma?
Să te șterg din minte, nu cred că voi putea,
Dar am să fac tot posibilul să uit de tine,
Sufletul mi-e la pământ, trăiesc o dezamăgire.
Nu mă înțelege greșit, nu e ceea ce crezi tu,
Dar gândindu-mă la tine îmi pierd zâmbetul.
Vreau să uităm că ne-am întâlnit vreodată,
Și să îmi iau rămas bun pentru ultima dată.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și dezamăgirea după o despărțire. Naratorul își amintește de momentele frumoase, dar este conștient că relația s-a terminat și încearcă să meargă mai departe, deși este dificil.