2 10, Releveu, Patefon Records
„asa, am un inceput cam zbuciumat asa
si mic’ul asta, si mic’ul asta nu prea merge
i-a sa vedem, cum facem”
Sunt reîncarnarea lui Nostradamus, trimisul lui Noe
Când mă vezi pe scenă strigă Sfinte Sisoe
Fumez o plantă ce aduce un pic cu aloe
Spărgând plictiseala mai rău ca napolitana Joe
Ca să scăpăm de depresii ne rupem capu’ baiatu’
Ți s-a-ntâmplat să ți-o tragi cu gagica și să vă prindă tactu’
Sau să te-așezi la masă înfrigurat, înfometat
Și să realizezi cu stupoare că n-ai nimic de mâncat
Ți s-a-ntâmplat să plângi după o fostă, la dracu’
Și ea să te sune să te salute lingându-se cu altu’
Sau să te gândești la ai tăi cu gânduri de bine
Și ei să se gândească cum să scape de tine
S-a-ntâmplat să n-ai bani, să ceri la vreo rudă
Să-ți spună că-i sărac, să urce-n propriul Audi să fugă
Aici e gata prima strofă, nu mai pot
Bucurați-vă voi de refrenu’ asta idiot.
Zâmbim cu gura strâmbă de la atâtea pastile
Cuvinte spuse fără noimă rup inimi fragile
Copile mințite căci au minți copile
Amăgite cu bani de persoane senile
Persoane în vârstă își târăsc pașii spre neant
Parlamentari cu patru clase poartă imitații de diamant
Când tot ce te-nconjoară ți se pare enervant
Realizezi că de fapt viața-i un joc riscant
Ești distant din start distrat de stupefiante
În filmul tău intri în pielea unor vedete marcante
Ai tăi îți spun că la 9 sunt locuri vacante
Și de-aici te duci la vale precum pietrele-n pante
Doamne, dă-le-ntuneric celor plini de venin
Și putere și curaj celor ce ne previn
Îmi pare rău, dar aici tre’ să termin
Releveu, noiembrie rece, vă salut și mă-nclin
Sensul versurilor
Piesa descrie o perspectivă cinică asupra vieții, evidențiind greutățile, dezamăgirile și ipocrizia societății. Artistul exprimă frustrarea față de realitățile dure și inechitățile sociale, oferind o imagine sumbră a existenței.