Releveu – Noi

Noi am fost crescuți de mici cu eugenii și ceai,
Și tot noi în ’90 visam la căldura zilelor de mai,
Suntem ultimii puști care au fost văzuți cumpărând bilete de tramvai,
În vremea când se intra la 8 în casă chiar dacă vroiai să mai stai.
Suntem aceia care au sărit de la Tetris la Sega prin casă,
Ca mai apoi să trecem la 486,
Și tot pe noi ne vezi beți morți prin terase,
Ca după aia să trecem la verde discutând probleme serioase.
Suntem copii care au fost feriți de regrete și MC-uri,
Și cei care își cumpărau bilete cu banii strânși de pe cecuri,
Cei care au sărit la preț de portocale din TEC-uri,
Cei ce s-au bucurat de victorii dar și de eșecuri.
Suntem cei care au fost crescuți cu căldura dată de nație,
Cei care se bucurau de 10 mii primiți în plus la alocație,
Cei care dormeau prin autobuz,
Treziți de frână la stație,
Atât de confuzi dar gata să dăm lovitura de grație.
Suntem cei care în prezent se gândesc la viitor,
Cei care au îmbrățișat ultima dată steagul tricolor.
Cei vânați de sistem că au pătruns în sistemele lor,
Ultimii stropiți cu apă din sticla de plastic pe coridor,
Ne îndopăm cu vafe de mici când nu existați voi, n-ați fost voi,
Și tot noi suntem aceiași șmecheri ce se băteau cu noroi.
Scriam numele iubitelor de 100 de ori pe foi,
Dar n-a devenit emo nici unul dintre noi.
Însă tot noi am plâns când am fost furați cu Danemarca,
Noi nu am avut scuter însă mergeam pe lac cu barca.
Tot noi am fost ultimii care-a sărit capra,
Și sunt mândru că nici unu n-a devenit băiatu’ lu’ tata.
Și tot noi în ’99 am așteptat 11 august cu frică,
Și tot noi am fost primii săltați adunați de la circa.
Am realizat pe propria piele că cei prea mulți strică,
Când pe 11 septembrie priveam spre gemeni cum pică.
Să ne amintim că tot unii din noi au luat-o pe căi greșite,
Mulți cu destine sortite să ajungă în morminte.
Însă mulți s-au căit văzând fețe fericite,
Și-au ajuns fețe cochete acele fețe ferite.
Tot noi am trecut mândrii de la Silvana la cuie pline cu haș sau m********.
Și chiar dacă nu ne-a învățat nimeni că se pupă icoana,
Tot acordăm respect bisericii lu’ tata și mama.
Tot noi am învățat în școli fără termopane,
Și dacă luam note bune nu ne dădea nimeni bomboane.
Nu mergeam la MC, mergeam la TEC și sifoane,
Și nu transformam niciodată bani de pe cec în icoane.
Așa că ascultați piesa și dați-o mai departe,
Părerea mea, numai așa o putem răzbate.
Și dați-o s-o asculte și nepotului, nepoatei,
Mi-am deschis viața în fața voastră,
Citiți-o ca pe o carte!

Sensul versurilor

Piesa este o rememorare nostalgică a copilăriei și adolescenței generației crescute în anii '90 în România. Evocă experiențe comune, de la jocurile copilăriei și primele iubiri, până la evenimente istorice marcante, subliniind identitatea și valorile acestei generații.

Lasă un comentariu