Mircea nu doarme, ca-n caz că-s somnoroase și stelele
Luna clipește, nu-l vede, că sunt trase perdelele
Gene cârpite cu lene de Ene, pleoapa atârnă ca plumbul
Mircea încă treaz, încă scrie… eu umblu…
Și încă n-am o carte, poate n-am scris destule proze
Și nici tablou cu mine, n-am prins destule poze
Nu sunt încă înțeles, n-am emis destule glose
Sau poate, cine știe? N-am deschis destule doze
N-am făcut bani din asta, în ciuda celor 10 albume
Nu vreau să-mi critice costume, volumele postume
Tu ai grijă pe cine calci, plin de tine în ascensiune
Pentru că la coborâre, o să întâlnești aceeași lume
Am pictat litere cu albastru sub un cer cenușiu
Unde dacă stai cu ochii pe stele, lumea te îngroapă de viu
Unde am învățat de la ele, cam tot ce nu știu
Pe unde poștașul nu trece, dar eu încă vă scriu
Viitorul rămâne blurat când îl întunecă trecutul
Și prezentul rămâne un examen, greu de trecut ca Prutul
Minoritatea crede încă… dar pentru restu’
Divinitatea e un creator de modă veche, ca Zina Dumitrescu.
Încerc să îngrop trecutu’, sub un morman de foi cu tușu’ curs
Să prind din urmă, toate secundele care s-au scurs
Să pun la loc imagini voalate, irevocabil just
Să pun pe foc fetițe, care se dau băieți, dar nu-s
Încă bag zile-ntregi de muncă, în două locuri
Trezindu-mă debusolat, ca la țigănci cu două loturi
Dar încă am timp de carte, între job-uri
Căutând ca ne-găsind, diamante printre cioburi
Încă ajungeți să mă urâți, după ce m-ați iubit cu anii
Încă ajung să împart plicuri de 0,8, când nu m-ajung cu banii
Încă sunt vorbit de tanti, care adorm cu mâna în pantaloni ca Bundy
Încă îndop cu Bounty filozofând ca Gandhi
Încă visați iubiri, indestructibile ca Tatra
Dar încă vreți să le uitați, plângând pe Frank Sinatra
Încă vă contrazic când vă aud, că nu-i de mine arta
Și încă mi-o ard hiper-activ că încă îmi place ciocolata
Încă băgați la venă cu viața încă anti-teză
Teatru ca-n societatea elenă, bolnavi de bani și de viteză
Toți încă îngână fără vână toți la un deget de pareză
Încă vorbiți limba română, stricată de engleză.
Se stinge lumina, bate gongul, începe a 3-a rundă
Pixul meu scrie albastru cu dreapta, și negru cu mâna stângă
Băieți cu clasă iau plasă, de la fete cu gura pungă
Vor să strângă, să se plângă, da-le triplu să le-ajungă
Am făcut 26, încă trec prin stări în scări
Încă îmi vând albumul pe-o cola, și-un pachet de țigări
Și îmbătrânesc dar încă târâsc, cuvintele pe foi
Și am ajuns să mă iubesc mai tare decât vă urăsc pe voi
Încă încerc să mă înțelegeți, nu te înțeleg, încă încerc
Și încă îmi doresc să plec, dar încă alerg, încă-n cerc
Încă vă caut, m-am regăsit, încă vă-ntrec
Încă mă laud, încă-s eu, încă vă prind, încă vă iert
Încă vă cânt eseuri acrise prin troleuri
Când alții dau 3 C.A.R-uri, D.S.L.R-euri
Încă se croșetează mikeyri, în S.R.L-uri
Voi încă la telenovele, încă-n carouri, încă-n careuri
Încă ne descoperind, ne știm, nu ne cunoaștem
Încă suntem, încă o să fim, încă-n turmă, încă paștem
Încă fugim de noi, încă murim, încă ne naștem
Încă mințim, încă greșim, încă nu vrem să recunoaștem
Sensul versurilor
Piesa explorează lupta artistului cu propriile aspirații și deziluziile societății. El reflectă asupra eforturilor sale continue de a se exprima și de a se face înțeles, în ciuda obstacolelor și a compromisurilor necesare.