JME:
Am avut un vis cu o tipă într-o noapte,
Păr de toamnă nins, și rasă pe-o parte,
Arsă jumate, julită pe coate
Trecută prin toate. Îi citeam istoria-n ochi
Mai rapid ca dintr-o carte
Coperta, corpul ei
Numai câmpii, dealuri și munți
Aș fi făcut cu ea, 365 de nunți.
În fiecare an, și ca să fie defect,
366 în fiecare an bisect,
Avea acel ceva, îmi plăcea și cum zâmbea,
Chiar și așa cu strungăreața, și câtă poftă de viață,
Deloc vorbăreață, dar era chiar clar ce vrea,
Să mă trezesc cu ea în gând fiecare dimineață,
Să o iert, să o iubesc, să n-o cert, să-i zâmbesc,
Să o apăr, s-o susțin, să n-o supăr clandestin,
Să n-o reneg, să o înțeleg, să nu o amăgesc.
Și cu ea să cresc, până îmbătrânesc,
Dar subit, m-am trezit, absolut nedumerit,
Personajul e real: Cred că m-a vrăjit,
Inimile noastre băteau pe același beat.
75BPM, ăsta e un Recviem,
Mersi că exiști, e genială compania,
Scuze pentru toate ce ți-au provocat mania,
Acum știm toți, urăști hoția și te cheamă, ROMÂNIA!.
S. Andreea: (Refren x2)
Nu mai vreau să știu,
Nu mai vreau să fiu,
Nu mai vreau să cred,
Vreau să veniți înapoi să vă cer să vă iert.
Releveu:
Tu să mă ierți Românie,
Nu am avut timp să scriu,
Tu să mă ierți Românie,
Nu m-am trezit ca să știu,
Cum să te-mpac să te scap,
Nu am știut cum să fiu,
Iartă-mă Românie că-s încă tânăr și viu.
Iartă-mă țară am fost leneș și prost,
Îmi pare rău că am petrecut pe vreme de post,
Am fost fricos, m-am pus la adăpost fără rost,
Și te-am vândut pe-o pereche, de tenesi la cost.
Îmi pare rău patrie, am vrut să fug, să te vând, să te stric, să te rup,
N-am știut să te cânt,
Iartă-mă țară, am vrut să te las, să te frâng,
Îmi pare rău, încă te port cu mine în gând.
Mulțumesc Românie, m-ai învățat să detest,
Mi-ai oferit democrație să pot să ies la protest,
Îți mulțumesc pentru anii de școală și banii de cec,
Iartă-mă că vreau să profesez și ca să progresez o să plec.
Iartă-mă țară mi-am păcălit pe semne semenii,
Simt frig în plină vară că ne-au lăsat cu semne gemenii,
Îți mulțumesc că mi-ai dat frezii să mă duc în frenezii,
Și m-ai lăsat să-mi înec durerea în reverii.
Tu să mă ierți Românie,
Nu am avut timp să scriu,
Tu să mă ierți Românie,
Nu m-am trezit ca să știu,
Cum să te-mpac să te scap.
M-am trezit devreme și azi, dar deja e târziu.
S. Andreea: (Refren x2)
Nu mai vreau să știu,
Nu mai vreau să fiu,
Nu mai vreau să cred,
Vreau să veniți înapoi să vă cer să vă iert.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un amestec de mulțumire și regret față de o relație eșuată și față de România. Artiștii își cer iertare pentru greșeli și neîmpliniri, dar și mulțumesc pentru experiențele trăite.