Altă dimineață-ncepe brusc,
Mă-ntind să-i gust
Parfumu’,
Mă-ndrept spre nicăieri,
Mă simt strivit prea-ngust
E drumu’
Și cern prin pleoape ca-ntr-un apus
De August
Fumu’,
Tu mă privești ca pe-un intrus,
Scuipi cu dezgust
Tutunu’.
Am pus venin pe bitu’ ăsta, simt că s-a scurs
Nisipu’,
Privind în sus am spus:
„Carpe diem, că zboară timpu'”
Transpus în alte lumi privesc
Din spatele oglinzii chipu’
Mai trag un fum, zâmbesc
Am înțeles chipurile timpu’.
Și mă afund în întuneric
Nevoit să aprind bricheta
Și dacă o iau numeric
Nu merit,
Deja zăresc coperta
Când diavolul e ca un negustor care-ți prezintă oferta
Dai sufletul la schimb să ajungi să-mpuști pentru o mertă.
Nu duc la TAC minore,
Trec prin ore
Crunte de muncă,
Privind răsăritul ca pe florile
Scumpe de stâncă,
Și-ajung sus, pe restu’-i văd ca de pe munte
În râpă
Și mă opresc când picuri sărați curg de pe frunte
Pe tâmplă.
Și-au urmat discuții
Ce nu-și aveau locu’-n discuție
Și-am crezut necunoscuții
Însetat de evoluție
Și-au căzut aștrii arzând
Ca pustii la revoluție
Și mi-am smuls așchii din suflet căutând
Încă o soluție.
Și-am umblat
Descult când împrospăta aerul gerul
Și-am rămas blocat
În mlaștini visând ca fraieru’ carul
Și-am rămas imun, mi-am apărat cu scuturi
Fleru’,
Aflând că jumătatea-mi costă cât trei sucuri
Pe Magheru.
Și-am lăsat în spate dimineți cu miros de dero
Și-au căzut eroi răpuși,
Adusi
La pământ de hero,
N-am avut filme cu DiNero
Nici cu trupe anti-tero
Și n-am fost fan Pentium IV că mi-a plăcut x și 0.
Acum cad la datorie
Dator ție
Să revin
Că dacă nu pun punct acum, cine știe când termin
Și-am să-nchin în cinstea lor 5 pahare cu venin,
28 Mai 2009, Mircea – Releveu, mă-nclin.
Sensul versurilor
Piesa descrie o luptă continuă cu greutățile vieții, dezamăgirile și compromisurile. Artistul reflectă asupra evoluției sale, a pierderilor suferite și a eforturilor depuse pentru a depăși obstacolele.