S-a stins lumina, m-am trezit singură pe arcă
Tot ce aveam cu mine erau intenții de altădată
Să fac doar bine, să scriu rău de-l primesc
Inspirația pentru mine vine din tot ce-i grotesc
Să scrii fără să crezi e reclamă de influencer
Dacă o iubești, n-o transforma-n fugă după o piesă
Nu-i Jenga aici, s-o scoți ca să câștigi, să piardă alții
Vreau să tremuri ca și cum nu poți să te abții
Ca și cum mori dacă nu treci pixu’ peste foaie
Ca și cum cuvinte arunci ca să nu poată să te taie
Ca-i cuțitu’ răsucit pe care-l porți zilnic cu tine
Să fii sigur că nu uiți că doar el te vrea bine
Poate greșesc c-impun stilu’ meu obsesiv
Fiecare cum vrea, da’ să nu mă implic, n-am timp
Nu port ceas la nicio mână, simt că-mi ia din libertate
Nu-mi pun cătușe singură, că așa nu fac dreptate
Sinceritate? Grea ca o armură
Ține la distanță interpreți când se adună
Să dea dovezi că topu-i pentru ei
Câteodată intru-n joc să vadă că am chei
Și când n-am, oricum sparg ușa, că nu-i greu cu violența
Dificil e să fii calm când nu te forțează leșa
M-ai auzit de multe ori vorbind despre abuz
Recunosc, îmi stă în fire, da’ când simt că-ncep, m-am dus
Nu rămân să le fac rău, nu-i mint c-o să mă schimb
Veșnic în izolare, chiar dacă vezi că mă plimb
Când zic că stau departe, mă refer emoțional
Nu vreau să-i țin aproape, că-ntr-o zi oricum dispar
Pot să mor sau plec voit, orice ar fi, nu vreau să plângă
Viața cu mine chiar și mie mi pare o luptă
Nici nu vreau s-o mai câștig, îmi place cum rulează
Am învățat să adun idei, nu doar ce primează
Ce urmează? Pot să zic, planu-i făcut
Aștept să văd ce iese, că-s obstacole pe drum
Pot să ocolesc, să-nfrunt, chiar să-ncetinesc
Nu mă opresc și când merg nu defilez
Deși pun ambiție, rămân tot un om flexibil
Pot oricând să recalculez, să fac tot ce-i posibil
S-ajung tot unde am vrut, chiar de toate-s fundături
Torn asfalt, o nouă cale, îți promit că poți să-nduri
Când inima nu-ți bate, atunci nu se mai poate
Pân’ acolo dă din coate s-ajungi cât mai departe
Ce au toți oamenii-n comun, zic, setea și foamea
Nu le lua de la gură, că știi prea bine starea
Aia de neputință, hai fii sincer, ești tot om
Da’ am crescut în ziduri, da’ toate-s de carton
Te doare și pe tine, nu minți că ești mai tare
Știu placa, o folosesc când nu mai am răbdare
Să stau să explic de ce-s toate nasoale
Când mă vezi, ține-mă strâns, n-am spini, îs altă floare
Sensul versurilor
Piesa explorează lupta internă a artistului cu propriile demoni și obstacolele vieții. Ea reflectă asupra importanței sincerității, a adaptabilității și a perseverenței în fața greutăților, subliniind că, în ciuda zidurilor de carton, vulnerabilitatea este o forță.