Recro – Madman

Am greșit atât cu scopul de a crea ceva mai bun
Și rămân des fără tutun că banii nu-s ce am eu pe drum
Și de mă-ntrebi ce am adunat îți zic doar să fii pe fază
Ca să-ți povestesc urmează ce am trăit cu atâta groază
N-a fost zi să mă trezesc să mulțumesc că încă respir
Și mă gândeam că-n casa mea florile-s ca-n cimitir
E vina mea că nu-ngrijesc viața din mâinile mele
Da nu-s genu’ să aprecieze, Doamne te rog dă-mi tăcere
Că deschide unu’ gura și vreau doar să sar pe el
Să fac măcel din cel mai aspru, nu mă pot purta-n alt fel
N-am răbdare să ascult și nici putere să mai judec
Dă-mi noroc că sunt calculat și mă calmez ca un simplu urlet
Și am strigat de atâtea ori sperând c-o să m-audă cel
Ce privește viața nu doar ca pe un țel
Și-n general de-ntrebi de scop răspunsu’ o să fie banii
Și-nțeleg nevoia lor da-i cam rău să-ți pierzi toți anii
După lucruri materiale ce doar te abrutizează
Și te fac să nu-nțelegi că sufletu’ primează
Îi important să simți lumina, s-o cari cu tine-n gând
Să-i ai mereu în suflet pe cei ce nu mai sunt
Că or muri când îi oi uita, așa că nu-i lăsa să moară
Amintirea lor să doară, acord dulce de vioară
N-am o scară să mă poarte pe cele mai înalte culmi
Da am un lift să mă coboare în cele mai joase lumi
Unde nimeni nu mai trage pentru o fărâmă de bine
S-au obișnuit cu rău atât c-au început să-nchine
Orice pahar în cinstea lui și eu îl folosesc ca muză
Ma acuză că-s ursuză când lumea lor mă amuză
Da-i penal comportamentu’ celor ce-n detrimentu’
Altorora se-nghiontesc ca să câștige ei momentu’
E sudoare implicată-n reușită și-i agită
Că nu pot avea ce vor și uite mă, să-i amăgită
C-a crescut un prunc ce poate depăși orice obstacol
Da-n oracol n-a fost scris pentru el niciun miracol
În sfârșit semeni doar moarte pentru orice înseamnă viață
Și uite învață cât trăiești că omu’ cât trăiește-nvață