Recro – Alt Început

Nu lăsa să-ți scape omul care recunoaște sincer
C-a trebuit să fie jeg ca la el nu pică din cer
Nu-i genu’ să pară sfânt, a făcut rău calculat
A fost atent să nu te doară când ce-a avut nevoie a luat
Și-a dat în cap și-a dat în cap și-a dat din cap pan’ a cedat
Da’ niciodată vinovat, de fiecare dată doar s-a apărat
Pe el și oricine avea nevoie
N-a putut să stea deoparte să lase rău-n voie
Știa că-i cursul vieții, tre’ să trecem toți prin toate
Da’ n-a suportat să vadă pentru alții nedreptate
Știa prea bine cum se simte, cât de dezumanizant
E, să-ți înghiți cuvântul, să gândești ‘mai bine tac’
A început târziu să urle, atunci lumea s-a disipat
Tot de-atunci zbiară-ntr-una că altfel n-o să stea grupat
Că-i făcut din bucățele care nici nu-și mai știu locu’
N-ai să știi cât s-a împărțit doar să fie bine totu’
Nu-s aici să-i plâng de milă, asta urăște cel mai mult
Sunt aici să arunc lumină peste umbra ce l-a rupt
Orice zic e pueril, că oricât poți tu să simți cuvântul
N-a fost pielea ta-n joc și-i ușor să ignori mormântul
Când nu știi c-acolo zace un suflet îngropat de viu
Iese o mână din pământ, te retragi ca la raliu
În loc să sari în ajutor, să pui preț pe altă viață
Tre’ să fii sigur că a ta rămâne mereu în față
Și-nțeleg, tragi pentru tine, n-o faci tu, n-o face nimeni
Da’ rupe-ți puțin din timp să vezi, frate, tu ești bine?
Nu mă refer la omu’ cu care împarți un pai
Frate-i și ăla care aprinde chiștoace pentru un trai
Nu zic ‘aruncă portofelu’ că are mai multă nevoie’
Da’ tratează-l cu respect, amintește-ți că tot om e
Clar e faktu’ că nici eu nu-i privesc pe toți frumos
Da’ păstrez tot ce-i tăios pentru atunci când e folos
Finalu’ zilei, obiectiv, zice că-s cel mai mare jeg
În schimb, subiecți izolați zic c-am fost trimis din cer
Am ales să le dau voce celor condamnați la șoapte
Că asuprirea celor slabi mi-a dat semn că încă se poate
Dac-aveau real putere se vânau între ei
Că potența adevărată nu e doar un obicei
Vine cu respect de sine și ăla-l demonstrezi atunci
Când nu vezi amenințare-n cei pe care-i consideri slugi
Când ești sigur pe poziție și că nu-ți ia nimeni locu’
Că ești cel mai bun și știi că influența nu-i norocu’
Demonstrații de avere poți să vezi pe la tot pasu’
Demnitate poți să cumperi, unu’ tot îți sparge nasu’
Nu-i semn că vreau și eu da’ o să am să demonstrez
Că lăcomia e din fire, o ai de nu evoluezi
N-am scris să-ți zic cum tre’ să fii, am scris să-ți zic că suntem vii
Poți să legi cu sfori un om da’ din gândit nu poți să-l ții
Lasă-i să te-nchidă că-ai avut ceva de zis
Orice spirit liber înțelege, mintea-i paradis
Corpu’ poa’ să zacă veșnic între 4 pereți
Conștiința nu te lasă să taci când ai să-nveți