În vremuri de restriște, falsități triste,
Artiști plătiți ca niște curve autiste,
Otravesc mintea cu știința mesajului,
Șmecheria sumbră a limbajului.
N-ai nimic de ascuns..?!
Credeai că ești de nepătruns?!
Legile firii se-aplică mereu, dovada că există Dumnezeu!
S-a întors roata, spune-ne repede că nu ni s-a pus pata,
Cataclisme eliberate,
Reduta rămasă să sădească libertate.
Ți-ai pierdut tripul..
Frica-ți pătrunde în oase, prea simplu,
Ți-ai dat seama prea târziu
Că te-ai vândut, ești al iadului fiu!
Iuda! 30 de arginți,
Atât ți-au plătit ca să judeci sfinți?
Formator de opinii, otrăvești minți
Utilizând injurii scuipate printre dinți
În fața țintelor..
Ce se-ascunde în spatele cuvintelor?
Maeștrii persuasiunii dezvoltând alert arta minciunii.
Sunteți pe dinăuntru goi,
Ce se va-ntâmpla oare cu voi?
Cum o să picați înapoi în noroi
Când întunericul dens va cădea peste noi?!
Suntem atât de aproape, vreau cu ardoare noua realitate,
Vreau oameni, nu vreau tirani,
Ce pun preț pe iubire, nu pe bani,
Fără golani,
Fără dușmani,
Fără țigani,
Fără jidani,
Și când zic țigan, jidan, nu zic „lasă!”,
Ma refer la caracter, nu la rasă!
Hoți, proști, mulți tonți, fură cu toții, netoți ca pe roți,
Dragoste pentru aproape
Generalizând calitatea de loialitate,
Doar omul cel nou și altruist
Încărcat de iubire, fără să fie trist!
Conchid, revenind,
E timpul să redevin lucid!.
[Îmi înalț spiritul, e-atâta fericire, când pot oferi necondiționat iubire, deci. Revino-ți în simțire, TREZIRE!]
Sensul versurilor
Piesa este un protest vehement împotriva corupției și a manipulării din societate. Artistul îndeamnă la trezire și la o schimbare profundă, bazată pe iubire și altruism, pentru a construi o nouă realitate.
