Când negura n-apasă, când nu dai de greu
Când lumea nu pare altceva decât curcubeu
Când întunericul nu străbate în viața ta prea roz
Când ai 17 ani, pare prea frumos
Fericirea se măsoară-n bani furați de la părinți
Fericirea constă în cât de repede poți să minți
Fericirea-n grame, te ridică-n Himalaya
Fericiți cei săraci cu duhul c-a lor va fi parnaia
Nimic mai vulnerabil decât un copil
Nimic nu-i mai ușor de prostit când ești abil
Nimic ca senzația când te ia valul
Nimic nu te mai trezește, te mănâncă spitalul
Din dorința de a părea, mult prea maturi
Copiii mult prea cruzi se lovesc de ziduri
Ești pregătit să vezi, cam câte poți să-nduri?
Cam câți dușmani, cam câte batjocuri te-acoperă în rânduri
Și lumea e nasoală, te lovești cu capu’
Când scopul fără scrupule te-aruncă la dracu’
Când ești furat la rândul tău, mințit pe față
Abia atunci înveți, maturizează-te și-nvață
Societatea.. ne transformă în roboți
Entuziasmul ne doboară, devenim idioți
Hoții de emoții ne conduc spre haos
Trezeste-te cât mai poți, până nu treci în repaos.
Pentru unii, înseamnă fericire
Nu-i iubire, e orbire, de zid izbire, nu razbire
Mult prea grăbiți, orbecăim în eroare
Cel puternic trăiește, cel slab moare
Părinții sunt distruși, prieteni nu mai există
Iar viața te doboară într-o lume mult prea tristă
Oricât ai fi de dur, ai să cazi în cloaca
Ții la tine sau nu? Ridică-te și pleacă
Școala vieții nu se măsoară în ani pierduți în casă
Orice palmă încasată te-ntărește-n carcasă
Ce nu te omoară, te face mai tare
Obstacolele te formează, deci ia-le ca atare
Ferește-te de ispite, cu satana-s asociate
Visele nu te-ajută pentru că nu-s adevărate
Dintre toate, mai de preț e sănătatea
Capacitatea de a vedea realitatea
Captivi în viață, într-un continuu asediu
Căutăm un remediu, e mai rău ca-n evul mediu
Bun sau rău, într-o continuă oscilație
Suntem instabili, lumea cu noi e-n corelație
Nu suntem izolați cum sunt copiii de bani gata
Noi trecem prin probleme, nu avem de la tata
Suntem mult prea neînsemnați, într-un mediu prea plin
Cei incomozi dispar, dintr-un simplu ordin
Ce am scris în seara asta sunt principiile mele solide
Ghidează-te după ele, sau te rog, închide
Nu sunt profesor să dau lecții, ci vorbesc din ce-am trăit
Am așternut doar versuri ce îmi dau de gândit
Sensul versurilor
Piesa descrie o viziune realistă și adesea dură asupra vieții și a societății. Vorbește despre pierderea inocenței, confruntarea cu greutățile, și necesitatea de a te adapta și a supraviețui într-o lume imperfectă.