Nu încurajez violența, dar instig la ură
Ea poate fi constructivă și îndeajuns de dură
Nu mă erijez în cult, nu sunt intelectual
Am doar sete de cunoaștere și destul potențial
Nu semăn cu nimeni, nu sunt egalul oricui
Sunt doar egalul meu, deci, sclavul nimănui
Nu-mi place să pretind că sunt vreun sfânt
Sunt realist și mă plac exact așa cum sunt
Nu instig la crimă, indiferent ce-ai spune,
Nu-i scopul meu asasinarea limbii române
Nu sunt superficial, n-am atitudine de fată
Nu car crucea nimănui în spate, indiferent de plată
Nu scriu negativist pentru că sunt în sevraj
Sunt, doar un mesager și transmit un mesaj
Nu sunt comun sau liniar, sunt extremist,
Trăiesc totul la maxim și în toate persist.
Dar tu? Cine ești, ce gândești, și ce crezi?
Crezi că totul e roz în ceea ce vezi?
Îți place viața prea mult, e plin de îngeri oarecare.
Dar demonii se-aud cum rânjesc în zare..
Nu-s depresiv sau maniac, sunt doar un rebel
Nu îmi place să cer, nu îmi place să sper
Nu adopt o atitudine de om ratat,
Nu vreau, să mă complac în viața asta de rahat
Nu cred în destin, nu există soarta
Noi suntem morți, deci, lumea e moartă
Nu trăiesc în puf, nu sunt băiat de bani gata
Să rămân sărac și prost atunci când moare tata
Nu tolerez lumea, lumea mă tolerează greu
Poate că sunt desuet, și asta-i un clișeu
Deci, nu motivez că sunt antisocial
Cu oameni sau nu, mie îmi este egal.
Pentru că nu există oameni, doar demoni oarecare
E mai mult decât clar, un demon în fiecare.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o atitudine rebelă și o critică a societății. Vorbitorul se distanțează de convenții și norme, afirmându-și individualitatea și percepția unei lumi dominate de ipocrizie și "demoni" interiori.