Stau la fereastră și privesc la noi
Cum ne plimbam fericiți, inocenți, în doi,
Fără tentații sau fire despicate-n patru,
Fără să-ntreb dacă-o fi alta sau poate altul.
Și-ai început să pierzi când m-ai făcut să cred
Că iubirea e un joc de strategie,
Că poți să dai restart, că poți să faci orice
Nu sunt o jucărie de hârtie.
Dar mi-e dor de clipele în care ne iubeam,
Era bine și simțeam că tu ești tot ce am.
Și mi-e dor să-ți simt inima cum bate,
Ca nimeni și nimic nu ne desparte.
Dar toate astea sunt acum departe,
E ca o foaie ruptă dintr-o carte.
Nu vreau să spun good bye
Dar n-ai ce să-mi mai dai,
Eu nu pot să te mint, lerirando lai.
Iubire nu mai ai,
Degeaba-mi spui mai stai,
Eu sunt acum al ei, lerirando lai. x2
Tu te-ai jucat cu viața mea,
Ai făcut ce-ai vrut din ea,
Ai crezut că m-am obișnuit, n-a fost așa…
Stateam in intersecție, fără direcție,
A trebuit să iau o decizie.
Și-ai început să pierzi când m-ai făcut să cred
Că iubirea e un joc de strategie,
Că poți să dai restart, că poți să faci orice
Nu sunt o jucărie de hârtie.
Dar mi-e dor de clipele in care ne iubeam,
Era bine și simțeam că tu ești tot ce am
Ai privit dragostea ca pe un „deal”, ca un „deal”
Dar acum au ramas doar amintiri, amintiri.
Tot ce a ramas acum sunt doar amintiri!
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea unei despărțiri cauzate de manipulare și jocuri emoționale. Naratorul își amintește cu nostalgie de momentele fericite, dar realizează că iubirea a fost transformată într-un joc, iar acum au rămas doar amintiri.