Rashid – Vicii, Slăbiciunea

Hai să zică cine are vicii
Dacă recunoaște aprind în cinstea lui un „gigi”
Mâna sus, sus, sus, aia cu vicii
Și degetul mijlociu să-l vadă toți inamicii.
Nu mi-e frică de voi mie, mi-e frică de mine
Dacă privesc înapoi, să nu o fac cu rușine
Am slăbiciunile mele, nu aș fi eu fără ele
Demonii mei își fac de cap, am capu’ vraiste, vere
Mi-e frică de plafonare, mi-e frică de penibil
Mi-e frică de sărăcie, am fost acolo, e oribil
Mi-e frică de singurătate, poate pare incredibil
Mi-e frică de falsitate, duplicitate, teribil.
Eu am păcatele mele, mii de defecte și vicii
Totuși găsești printre ele și calități și delicii
Pe creier am toți pitici dar în momentele fricii
Coloana-mi rămâne dreaptă, eu îmi cunosc inamicii.
Hai să zică cine are vicii
Dacă recunoaște aprind în cinstea lui un „gigi”
Mâna sus, sus, sus, aia cu vicii
Și degetul mijlociu să-l vadă toți inamicii.
Hai să zică cine are vicii
Dacă recunoaște aprind în cinstea lui un „gigi”
Mâna sus, sus, sus, aia cu vicii
Și degetul mijlociu să-l vadă toți inamicii.
Slăbiciunile mele de fapt sunt armele mele
Vindecă rănile grele, îmi vindecă sufletul, vere
Și în momentele rele tot ele îmi dau putere
Să trec peste bariere, să-mi depășesc limitele
Putere ca să rezist, putere ca să exist
Printre hiene viclene, mall-uri și gaze de șist
Putere să m-adaptez, putere să funcționez
Să pot să mă controlez, să pot să mă relaxez
Nu vreau să uit cum să iubesc. neah, neah, neah
Nu vreau să uit de Tatăl Ceresc. neah, neah, neah
Nu vreau uit că sunt slab tu fa-mă tare ca piatra
Să pot să scuip în față soarta. neah, neah, neah.
Hai să zică cine are vicii
Dacă recunoaște aprind în cinstea lui un „gigi”
Mâna sus, sus, sus, aia cu vicii
Și degetul mijlociu să-l vadă toți inamicii.
Hai să zică cine are vicii
Dacă recunoaște aprind în cinstea lui un „gigi”
Mâna sus, sus, sus, aia cu vicii
Și degetul mijlociu să-l vadă toți inamicii…