Era seară… când am văzut-o prima oară
Am întrebat-o: Cine ești și cum te cheamă, domnișoara?
Mi-aduc aminte, era vară,
Purta teniși în picioare și o rochie ușoară.
Mi-a spus: Numele nu contează,
Oricum nu ești genul meu, deci nu mă interesează.
Am crezut că doar bravează
Mi-a întors spatele, a plecat,
Legănat de parcă dansează.
De atunci o caut întruna
Cum am putut să-i pierd urma?
Dintre toate doar pentru una
Inima bate ca nebuna!…
Da, da… Poate tu ești șansa mea…
Te rog, domnișoara, nu pleca.
Da, da… Poate tu ești șansa mea…
Te rog, domnișoara, nu pleca…
Altă seară, era aceeași domnișoară, altă vară
Acum pe tocuri, tot o rochie ușoară.
O întreb pentru a doua oară:
Cine ești, de unde vii și cum te cheamă, domnișoara?
Râde complice și-mi spune
Că nu mai e o pustoaică,
Acum vrea ceva pe bune.
Ridică mâna și-mi arată
O verighetă, apoi pleacă, e femeie măritată…
De atunci o caut întruna
Cum am putut să-i pierd urma?
Dintre toate doar pentru una
Inima bate ca nebuna!…
Da, da… Poate tu ești șansa mea…
Te rog, domnișoara, nu pleca.
Da, da… Poate tu ești șansa mea…
Te rog, domnișoara, nu pleca…
Da-mi mâna ta…
Să te ating…
Și să te simt…
Nu pleca…
Da, da… Poate tu ești șansa mea…
Te rog, domnișoara, nu pleca.
Da, da… Poate tu ești șansa mea…
Te rog, domnișoara, nu pleca…
Sensul versurilor
Piesa descrie obsesia unui bărbat pentru o femeie pe care o întâlnește de două ori, la intervale de timp. Prima dată este respins, iar a doua oară descoperă că aceasta este căsătorită, intensificându-i regretul și dorința.