Îmi pare rău pentru cei care n-au văzut
Ceea ce au vrut să vadă, atunci când m-au cunoscut
Îmi pare rău pentru impresiile greșite pe care
Le-am lăsat unor persoane deloc oarecare
Îmi pare rău că mulți jegoși spun că mă-nțeleg
Și că din trei drumuri greșite, doar unu’ tre’ să aleg
Îmi pare rău că de multe ori am promis și am făcut
Și-mi pare rău că de multe ori am promis și n-am făcut
Poate mai știi, poate nu, tre’ să mai strig asta
Muzica ne ține-n viață, o ținem și noi pe ea
Îmi pare rău că n-am avut mereu timp pentru toți
Dar am reușit să bag în seamă niște roboți
Pe care-i manipulezi cum vrei,
Și când urli pe ei
Se comportă ca un om în pielea goală printre lei
Iar dacă cineva-i laudă, își permit să îți ofere
Cel mai frumos cadou… (Care?) Spatele!
Îmi pare rău, că-ntr-un final, tot eu îmi cer scuze
Dar am prea multe motive să fiu cu zâmbetu’ pe buze
Îmi amintesc și acum de vise, de toate
Ce bine-ar fi s-avem studiou’ nostru, frate….
Ba, Rappy, ți-i gata studiou’! Hai să tragem o dată, c-ar fi timpu’…
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul pentru greșelile trecutului și pentru oamenii dezamăgiți. În ciuda acestui regret, artistul găsește motive de bucurie și speranță în muzică și în realizarea visurilor, cum ar fi propriul studio.