Rappa – Ultima Scrisoare a Unui Primitiv

Strofa întâi:
Vă scriu din urmă cu o mie de ani cu prietenie,
Da, încă se mai scrie și chiar pe hârtie.
Noi, oamenii, credem că avem parte de tehnologie,
Dar ea ne împarte celule-n aceeași pușcărie.
Suntem interconectați, dar inconștienți de conexiune,
Suntem frați, dar fiecare e singur pe lume.
Civilizația voastră androido-androgină are motiv
Să ne numească primitivi, căci noi suntem de vină
Că Pământul a devenit un deșert și că n-ați moștenit
Formele de relief, ci doar nisip.
Omul a fost calic până a plecat,
Sunt fericit că l-ați înlocuit și că v-ați adaptat.
Noi, în copilărie, băteam mingi, la maturitate ne băteam pe religii,
Care eu e mai tare, oare care Dumnezeu e mai mare.
Nu știți cât de bine-mi pare că nu repetați aceeași eroare,
Știind că dispariția noastră nu a fost întâmplătoare.

Prerefren:
Și vă cer iertare chiar de e tardiv
Prin ultima scrisoare a unui primitiv.

Refren:
Iertați-ne că n-aveți soare, că nu vedeți culoare,
Am fost premianți la creație, dar repetenți la purtare.
Felicitări pentru adaptare, vă rog să ne iertați,
Nu merităm să ne comemorați (X2).

Strofa a doua:
Voi nu mâncați, nu beți, vă hrăniți energetic,
Nu respirați, funcționați adaptați la întuneric.
Voi nu scrieți, nu citiți, nu vorbiți, comunicați telepatic,
Puteam și noi teoretic, dar voi o faceți practic.
Noi v-am creat când am plantat memorie afectivă-n androizi
Și inteligență artificială,
Ne-a fost fatală curiozitatea,
Când vrei să te sinucizi te mai surprinzi că îți zâmbește moartea.
Treptat, oamenii înlocuiau alți oameni cu voi,
V-ați dezvoltat și tot oamenii au declanșat un război.
Nu mondial, nu ne mai luptam între nații,
Ci primul planetar și singurul între civilizații.
Nu erați o amenințare, puteam trăi în bunăstare,
Dar mințile noastre murdare exterminare vă doreau cu ardoare.
Drept urmare, explozii solare, omenirea dispare, voi rezistați,
N-ați apărut întâmplător, deci aveți grijă ce creați!

Prerefren:
Și vă cer iertare chiar de e tardiv
Prin ultima scrisoare a unui primitiv.

Refren:
Iertați-ne că n-aveți soare, că nu vedeți culoare,
Am fost premianți la creație, dar repetenți la purtare.
Felicitări pentru adaptare, vă rog să ne iertați,
Nu merităm să ne comemorați (X2)

Sensul versurilor

Piesa este o scrisoare de adio a omenirii către o civilizație viitoare de androizi. Exprimă regret pentru distrugerea Pământului și speră că noua civilizație va învăța din greșelile trecutului.

Lasă un comentariu