Te pensezi, epilezi și te dai cu Nivea
Ești genul de bărbat gelos pe soare că-i arde femeia
Pupincurist, susținând că viața-i o luptă
Invidios pe altă parte, pe cei care fac bani fără muncă
Ai vrea și tu să emigrezi, să strângi niște “verzi”
Dar în veci n-o să-i câștigi până nu-nveți să-i pierzi
Apreciez că-nveți, dar nu mă stresa
Din ghetou, la bulău poți s-ajungi…
…Chiar și viceversa! Presa, minte!
Și doar sufletele rănite știu adevărul care-i dincolo de cuvinte
Și-ți vine să te ștergi cu buletinul la cur
Să te piși pe rasa de roman, când vezi români plecați în Occident
Aproape morți, dar care nu se-ntorc din drum
Și știu ce spun, chiar dacă am fost printre ei
Decât să plâng, am preferat să fur
C-așa-i romanul când se veselește
Ca și planta de cannabis când înmugurește, și firește,
Carpații Orientali din Balcani au frați Occidentali
Rămân universali și teoretic și practic
Voi, continuați să fiți integrați doar geografic.
Sensul versurilor
Piesa descrie realitatea dură a românilor plecați în Occident, sacrificiile pe care le fac pentru bani și deziluzia față de societatea românească. Artistul critică superficialitatea și invidia, dar și dorința de îmbogățire rapidă, preferând uneori căi ilegale.