Strofa Întâi:
Ieri așteptam prima zăpadă cu nasul lipit de geam,
Azi așteptăm să treacă iarna cu ochii ațintiți pe tavan,
Mâine vă ninge neîntrerupt peste Pământ
Și cu noroi peste noi, căci vom fi dedesubt.
Ieri ascultam de părinți, astăzi îi macină dorul,
Vor să le vorbim dar nu le întoarcem favorul,
Mâine o să ne-amintim cum le sună glasul
Doar după ce-o să auzim că le sună ceasul.
Ieri furam cireșe, blagoslovit fie pomul
Din care ne-ndulceam până când ne fură somnul,
Astăzi toată lumea fură pentru-o fi în pas cu ritmul
Mâine toată lumea fură – „A Fi” la perfectul simplu.
Ieri ne plimbam prin lumea viselor ca-n Dumbrava Minunată,
Astăzi prin lumea obrazului gros a lui ceafă lată,
Lumea așteaptă ziua de mâine, consider
Că mâine lumea va fi un bordel în aer liber.
Ieri inocenți, astăzi deștepți, mâine înțelepți
Sau ieri incerți, astăzi inepți, mâine inerți
Și, cine poartă vina că suntem întotdeauna alții?
Hm… întotdeauna alții!
Refren:
Ne uităm spre viitor și ne uităm trecutul,
Cum trece viața și pe unde, nu văd urme de pași?!
Începutul e sfârșitul și sfârșitu-i începutul
Începutului sfârșitului începând azi! (X2)
Strofa A Doua:
Da, și mâine e o zi, dar ieri este o viață
Și, dacă am putea da timpul înapoi, cu siguranță
Că față-n față cu erorile le-am întoarce spatele,
N-am repeta greșelile, am face altele.
Mântuirea e de mântuială desenată,
Știm să descriem fericirea fără să știm cum arată,
O întâlnim târziu, în noapte, la amurg de soartă
Și când s-o cucerim aflăm că e măritată.
Viața e un adulter al morții cu nenasterea,
Când stupiditatea ia proporții se naște cunoașterea,
E greu să recunoaștem că nu știm nimic și nici nu vom ști,
Astăzi facem pe deștepții, mâine-o să facem pe proștii.
Ieri am fost copii, citeam pe litere cuvintele,
Astăzi citim printre rânduri căutând sensurile,
Mâine vom citi pe riduri implicarea, nepăsarea,
A fi sau a trăi? Prieteni, aceasta-i întrebarea!.
Ieri inocenți, astăzi deștepți, mâine înțelepți
Sau ieri incerți, astăzi inepți, mâine inerți
Și, cine poartă vina că suntem întotdeauna alții?
Hm… întotdeauna alții!
Refren:
Ne uităm spre viitor și ne uităm trecutul,
Cum trece viața și pe unde, nu văd urme de pași?!
Începutul e sfârșitul și sfârșitu-i începutul
Începutului sfârșitului începând azi! (X2)
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a schimbărilor inevitabile pe care le aduce. Vorbește despre pierderea inocenței, regretul greșelilor și dificultatea de a înțelege sensul vieții. Ideea centrală este că ne transformăm constant, iar vina pentru această schimbare o poartă timpul și experiențele.